Cand boala este mesajul tau catre tine

“Cand se instaleaza tacerea cuvintelor, se trezeste violenta suferintelor. Ceea ce nu poate fi spus in cuvinte, poate fi strigat cu ajutorul trupului nostru.”(Jacques Salome, fondatorul metodei ESPERE)

Poate sa para paradoxal ceea ce spun, dar bolile apar din instinctul de autoaparare. Cand ne confruntam cu situatii care pun in pericol diverse arii ale fiintei noastre, ale existentei noastre, avem o serie de reactii, inainte de toate corporale, apoi apar si afectele, emotiile… Cu cat presiunea confruntarii e mai mare, cu atat semnele psihocorporale sunt mai pregnante. Cu cat lucrurile raman mai mult timp nerezolvate cu atat se prelungeste, se amplifica, se complica starea de disconfort si tulburare a corpului si a sufletului deopotriva. Se instaleaza simptome, adica ceva se intampla in mod repetat si mereu la fel in corpul si sufletul nostru. Pe termen lung apar tulburarile functionale (corpul nu are nici o boala, dar functioneaza “anormal”)  si bolile (perturbari profunde in functionarea corpului, cu afectare fizica) care ne semnalizeaza ca trebuie sa actionam intru apararea noastra, sa demaram o aparare ecologica, de tipul este pentru binele meu si nu impotriva lumii. De cele mai multe ori noi ne luptam cu boala si vedem in ea un inamic, in timp ce ea este doar un limbaj. Daca intelegem despre ce ne vorbeste, putem gasi un limbaj mai adecvat pentru a exprima ceea ce necesita atentie si ingrijire in prezent si putem interveni in viata noastra intr-un mod mai sanatos decat am facut-o pana atunci. Daca ascultam si intelegem devenim capabili sa alegem ce avem de facut si cum sa facem pentru sanatate, nu impotriva bolii.

Tratamentele nu sunt impotriva bolii, noi dam o astfel de definitie si in acest fel definim in noi un conflict care consuma foarte multa atentie si energie vitala. Suntem in conflict cu ceva ce corpul nostru a produs ca reactie la o conditie agresiva.

Asadar, din nou paradoxal, bolile nu vin in viata noastra ca sa ne faca viata amara, ci tocmai pentru a ne da semnalul ca fiinta noastra are nevoie de atentie, ingrijire, vindecare intr-o zona de mai mare profunzime, care nu poate da semnale constiintei altfel decat printr-un limbaj de neocolit, simptomele corporale, uneori deosebit de severe, caci la semnale mai putin intense sau sporadice nu am reactionat pana atunci.

Prin urmare, ca sa ne aparam in fata unei situatii pe care nu o intelegem si nu stim sa o gestionam, sau credem ca nu putem sa o gestionam, sau in legatura cu care nici nu suntem constienti, o situatie sau un complex de situatii care ne afecteaza integritatea, valorile, credintele, respectul fata de noi insine, nevoile de atentie, demnitate, acceptare, de dezvoltare, de afectiune,existenta intr-un cuvant, producem simptome, afectiuni, boli, lasam garda jos in fata unor intrusi microscopici, ne modificam nivelul de functionare, transformam o substanta in alta si ajungem intr-un fel sau altul la o tulburare. Procesul este inconstient, dar asta nu anuleaza calitatea noastra de a fi implicati in propria conditie de boala ca si coautori. in fiecare situatie ne gasim in relatie cu noi si cu mediul, cu istoria personala si  de familie, cu evenimentele. In fiecare situatie reactionam si relationam. Cel mai adesea reactia suprima relatia. Vrem sa scapam de boala, nu sa o intelegem. Ne luptam cu boala in loc sa intelegem mecanismele sanatatii si pe acestea sa le ingrijim. Vrem sa nu ne doara capul in loc de a accepta ca durerea nu apare pe cer senin, ci in relatie cu ceva mai mult sau mai putin recent (o dificultate la job ii da lui B dureri de cap la fel de teribile ca durerile de cap care apar de cate ori sotul ei isi exprima o nemultumire la fel de nedelicat pe cat o facea si tatal ei. Si probabil ca nu isi aminteste ca povestea colegelor de scoala “cum o batea tatal la cap”. Poate nu isi aminteste nici de expresia mamei: “ma doare capul cand va aud certandu-va”. Reactia la situatii dificile este durerea de cap. Dar B nu este constienta de relatia intre durere si evenimente si ecoul lor emotional. Nu mai este loc de relatie, care presupune a intelege si restructura legatura intre simptom, evenimente/modele, rolul simptomului in economia relatiilor, adica ce rol avea simptomul. Raman doar reactiile si cautarea unor pastile care sa anuleze expresia corporala a impactului emotional). La fel, o simpla raceala sau un cancer sau o boala autoimuna. Bolile nu au doar cauze, ci si sensuri. Comunicam prin simptome nu doar pentru ca…, ci si cu sensul de a…

Medicina, in dezvoltarea ei actuala fara precedent se ocupa de boala, o trateaza dar scapa cel mai adesea din vedere ca persoana este cea care se vindeca. Desi boala are o localizare, un punct de plecare fie topic, fie functional, in vindecare intregul sistem este implicat. omul cu trup si suflet cauta vindecarea. Este o tendinta si capacitate innascuta, naturala a organismelor vii de a cauta sa isi mentina starea de sanatate si de a se mobiliza in vindecare. De aceea boala trebuie ascultata, pentru ca ea ne spune unde este radacina problemei dincolo de ceea ce putem noi pune la microscop sau investiga prin teste psihologice. Vindecarea vine din intelegere, intelegerea vine din ascultare. A asculta omul care vorbeste prin simptom. A asculta omul, a intelege simptomul.

Problema este ca nu suntem obisnuiti sa ne ascultam suficient si cu atat mai putin suntem educati sa ne intelegem.

Avem mai degraba obisnuinta de a suprima simptomele si astfel ratam mesajul pretios pe care acestea incearca sa ni-l aduca in constiinta cu sensul de a determina o luare de pozitie, o schimbare, o noua abordare, asezarea pe alte temelii, astfel incat nevoile fundamentale care privesc identitatea si integritatea noastra ca fiinta sa fie luate in seama si hranite. Boala vine sa spuna: ceva se intampla in viata ta si rostul meu este de a te trage de maneca si a-ti arata unde sa te uiti, sunt mesajul tau catre tine si scopul meu este sa te determin sa intelegi, sa spui, sa intervii, sa transformi.

Boala ne determina sa luam pozitie in mod ecologic fata de viata noastra in relatie cu lumea. A face ceva bun pentru mine inseamna a actiona in spiritul respectului fata mine si fata de sistemul in care exist, astfel incat identific si aduc in viata mea ceea ce hraneste si sustine dezvoltarea mea. De mine depinde in ce fel si cum ma pozitionez fata de oameni, situatii, evenimente. De mine depinde daca pastrez inauntrul meu ceea ce imi face rau si daca pastrez asa ceva chiar si dupa ce mi-am dat seama ca ceva imi face rau. Asta presupune sa imi asum responsabilitatea de coautor al vietii mele.

sursa : D. Neagu

Minte-ma frumos

‘Tot ceea ce-ti cer este sa fii sincer(a) cu mine!’

„De cate ori ati auzit sau ati spus fraza de mai sus? De cate ori in viata noastra nu ni s-a cerut sinceritate si de cate ori nu am cerut celor din jur sa fie sinceri cu noi? Si de cate ori am fost sau am dezamagit? Cel putin de cateva ori…

Primul lucru pe care parinti il cer copiilor este sa fie sinceri cu ei si sa nu-i minta. Un lucru aparent normal si foarte pozitiv. Dar oare este asa? Acelasi lucru se aplica si in relatiile de cuplu sau in cadrul prieteniilor. Cu totii avem nevoie de sinceritate si adevar si cautam sa evitam minciuna.

Haideti sa traducem putin ‘Tot ceea ce-ti cer este sa fii sincer(a) cu mine!’ . Eu as traduce aceasta cerinta pe care o facem cuiva la modul ‘niciodata sa nu faci un lucru pe care eu nu l-as putea accepta, cu care nu sunt de acord si despre care trebuie sa aflu’. Cand cerem cuiva sa fie sincer cu noi generam in acea relatie o mare conditionare. De ce? Simplu… pentru ca cerem un lucru extrem de egoist si care ne priveste pe noi. Parintii cer ca acel copil sa faca lucruri care nu contravin credintelor si asteptarilor pe care le au. La fel si in relatiile de iubire. De fapt nu dorim ca ceilalti sa fie sinceri ci vrem ca ei sa nu faca lucruri cu care noi nu suntem de acord.

Cu siguranta ca au fost momente in viata voastra in care ati fost sinceri cu celalalt asa cum vi s-a cerut. Si rezultatul? Totala neacceptare. … ‘Cum ai putut sa faci asa ceva?’ . A fi sincer asa cum ti s-a cerut se dovedeste o mare eroare. Fiind copil aceasta dilema devine una extrem de puternica si care cu siguranta te marcheaza intr-un fel sau altul. In acel moment poate realizezi ca adevarul doare si ca de fapt lumea vrea sa fie mintita. Poate nu constientizezi direct acest aspect dar cu siguranta iti dai seama ca data viitoare mai bine nu ii spui mamei ca ai luat 4 la matematica.

Noi vrem sa fim mintiti! Respingem minciuna dar de fapt traim in fiecare zi cu ea. Omul are o extraordinare capacitate de a se minti si de a se auto-iluziona. Dar nu trebuie condamnat pentru asta pentru ca lumea in care traim este o lume a iluziilor.

Noi traim intr-o lume duala, in care exista bine si exista rau. Exista lumina si exista intuneric. Totul este foarte clar delimitat inca din momentul in care ne nastem. Totul incepe cu DA si NU . Astfel se imparte lumea in doua. Creierul nostru este un calculator care are ca scop sa ne ajute in aceasta viata. Dar noi il programam inca de la inceput pentru dualitate. Noi il invatam ce este bun si ce nu este bun pentru noi.

Dualitatea am putea sa o definim ca diferite fatete ale aceluiasi adevar. Dualitatea reprezinta capacitatea de a vedea perspective diferite asupra aceluiasi lucru. Sa luam exemplul paharului cu apa: paharul este pe jumatate plin cu apa este acelasi lucru cu paharul este pe jumatate gol! Indica aceeasi stare si aceeasi cantitate de apa. Dar perspectiva din care privim schimba total ceea ce vedem…ceea ce vrem sa vedem.

Astfel se intampla cu toate lucrurile din viata. In relatiile parinti-copii acest lucru este foarte puternic. Parintele vede copilul prin prisma propriilor sale conceptii si asteptari. El nu-l vede asa cum este el in realitate si care ii sunt nevoile. Nu e de condamnat pentru ca altfel nu-l poate vedea. Noi nu putem vedea in exterior lucruri care nu exista in noi. Dar problema apare atunci cand noi il fortam pe celalalt sa vada lucrurile exact ca noi! Si asta o facem prin a-i forta sa fie sinceri…adica sa accepte propria noastra versiune de adevar.

Atunci cand iubesti, vezi in persoana de alaturi toate calitatile si lucrurile pe care ti le-ai dori sa le aiba. Chiar daca acest lucru este departe de adevar. Si astfel proiectam un set de asteptari si nu putem concepe ca iubitul/iubita noastra sa aiba anumite comportamente sau sa faca anumite lucruri. Iar cand acest lucru se intampla devenim dezamagiti si suparati. Si ni se schimba perspectiva. …tot ce a fost bun in relatia respectiva devine rau, negativ si colorat in negru. Dar e doar o perspectiva si nu intregul adevar! Acei ani de relatia frumoasa si in care te-ai simtit bine acum se schimba brusc in ani de minciuna. Adica atunci te-ai simtit bine si acum te simti prost pentru ca atunci te-ai simti bine??

Dar minciuna este mult mai prezenta in viata noastra. Noi suntem duali pana la nivel celular. Cum se inmultesc celulele? Prin diviziune. 1 devine 2. Astfel apare dualitatea. La fel si gandurile noastre se divid si devin duale. Oare nu sunt momente in care ai de ales intre 2 variante sau 2 ganduri si ambele par la fel de viabile?

Dualitatea nu inseamna opozitie ci complementaritate. Paharul pe jumatate gol este complementar cu paharul pe jumatate plin. Ele nu sunt opuse decat daca tu vrei sa fie opuse. Dar ele lucreaza impreuna.

Zi de zi noi ne mintim si ne cream ceea ce definim ca realitate. Toate lumea noastra este o suma de lucruri duale, de minciuni. Probabil ca nu va place…dar asa este. Altfel am fi cu totii fericiti si nu ar exista durere si suferinta. Din momentul in care ne trezim noi ne cream realitatea. Primul gand de la trezire da tonul celorlalte ganduri , stari si emotii.

Si atunci ce e de facut?

In primul rand trebuie sa acceptam ca traim intr-o lume duala si care ceea ce credem noi ca este adevarul este doar o perspectiva, o fateta. Niciodata nu ai 100% dreptate si nicioadata nu gresesti 100%. Accepta acest lucru si atunci nu vei mai crede despre tine ca este prost, urat si ca altii sunt mai buni decat tine. Faptul ca o persoana isi impune propria versiune a adevarului nu inseamna ca voi nu aveti dreptate.

In al doilea rand: nu mai cereti nimanui sa fie sinceri cu voi! Pentru ca de fapt ne intereseaza mai putin daca e sincer sau nu ci mai mult sa faca asa cum vrem noi. Accepta-i pe cei din jur asa cum sunt. Aceste conditionari legate de sinceritate se vor intoarce impotriva voastra.

In al treilea rand si cel mai important: daca tot te minti intr-una macar fa-o frumos!

Noi ne creeam realitatea prin perceptia pe care o avem asupra universului in care traim. Ani de zile din momentul nasterii ne-a fost construita o realitate. Dar noi o putem schimba oricand prin schimbarea perceptiei si a modului de gandire. Gandirea pozitiva este un mod de a te minti frumos! Dar este foarte important sa te minti frumos. De ce? O gandire negativista este exclusivista si elimina toate celelalte variante. O gandire pozitiva accepta o gandire negativista. Dar nu si invers.

Si totul tine de gandire….de cum gandim despre noi insine. Gandeste frumos despre tine si totul va fi bine! Ai rabdare cu tine si fi tolerant(a). Totul se invata pas cu pas. Si poti face tot ceea ce-ti doresti. Pentru ca noi ne dorim lucruri care sunt realizabile! Dar ma refer aici la propriile dorinte si nu la cele straine, exterioare si pe care noi le consideram ca fiind proprii.Ma refer la ceea ce inima si sufletul tau doreste cu adevarat sa faca in aceasta viata…”

Pentru unii dintre voi poate acest articol este mai dur si poate contravine cu ceea ce credeati despre viata voastra. Eu scriu despre lucruri pe care le traiesc si le constientizez la un moment dat. Nu sunt articole din carti sau sinteze din alte materiale. Asta nu inseamna ca am 100% dreptate…dar sunt sigur ca nici nu gresesc cu 100% 🙂 Fiecare este liber sa accepte sau sa respinga cele scrise mai sus.

Evolutia fiecaruia dintre noi este individuala. Trebuie doar sa vrei sa-ti fie mai bine. Nimeni nu va veni sa te faca sa-ti fie mai bine daca tu nu vrei. Asa ca intentioneaza sa-ti fie bine…minte- te frumos!

Inchei cu un proverb ‘Este mai usor sa crezi o minciuna care a fost auzita de mii de ori decat sa crezi un fapt pe care nu l-ai mai auzit nicioadata!’

La o ultima recitire mi-a venit in minte un gand , o intrebare: ‘Daca Dumnezeu ar fi sincer cu tine ce ti-ar zice?’ – indiferent de cum percepi Divinitatea.