A-ti asuma riscul Inseamna a-ti oferi o sansa

A-ti asuma riscul inseamna a actiona fara a cunoaste rezultatul. In aceste situatii esti inflacarat, viu, nelinistit, nerabdator.

La fel se intampla si atunci cand iti asumi un sentiment intens. Ti-e foarte draga o persoana si ii spui ” Mi-e  drag de tine”. Riscurile psihologice sunt teribile. Cum ar putea reactiona celalalt? 

Iata cum: te respinge, rade, te ironizeaza, evita sa raspunda, fuge, se balbaie, inghite in sec, se inroseste, te priveste superior, se fastaceste, tace. Sau apune: ” Si eu te iubesc” si astfel incepe o relatie frumoasa intre doi oameni curajosi, care isi asuma sentimentele.

Daca raspunsul a fost „Nu” (in diferite forme) s-ar putea sa decizi sa nu mai fi niciodata atat de transparent emotional. Te simti ranit, respins, umilit, neinteles, jenat si hotarasti , atunci sau mai tarziu, ca nu merita sa iti mai exprimi sentimentele. Oare cati copii (deveniti intre timp adulti) nu au facut  deja asta?

Si mai  departe cum va fi viata ta? Ce contine scenariul intemeiat pe decizia de a-ti ascunde sentimentele tandre, de a nu-ti exprima iubirea, aprecierea, admiratia, incantarea?

Cand nu-ti exprimi iubirea este ca si cum ti-ai vopsi fata. Fata ta originala este spontaneitatea (sentimentul). Vopseaua este ceva adaugat, artificial. Prin urmare cand iti ascunzi iubirea (in multiplele ei forme) pe care o simti, devii artificial! Nu mai esti tu insuti. Exista un pret pentru aceasta operatie „estetica”. Desigur. Devii incordat, scindat, fragmentat. De ce incordat? Deoarece contii o energie (iubirea careia nu ii dai voie sa circule). Consumi energie pentru a o retine, construiesti ziduri si fortarete. Nu-ti permiti sa te relaxezi pentru ca , daca o faci, ea s-ar putea manifesta in cine stie ce fel de privire sau gest.

Cum e o astfel de viata? Este o viata traita fara inteligenta, pe de o parte, chinuitoare pe de alta parte.

Citeste cu atentie: mai bine sa fii respins, decat sa iti pierzi integritatea!

S-ar putea ca spontaneitatea ta sa nu placa, s-ar putea ca oamenii sa fie pusi in incurcatura de dezvoltarea ta emotionala. Mai ales daca sunt blocati, speriati, imaturi, te-ar putea judeca si intelege gresit. Asta e, Asuma-ti riscul! Cred ca e mai bine sa fii tu insuti si sa fii respins, decat sa te prefaci , sa renunti la parti importante din tine pentru a fi acceptat.

sursa inspiratie: A. Nuta

Anunțuri

Impotrivirea de a simţi emoţii negative

 Licenţiatul în psihologie Gay Hendricks consideră că „toate emoţiile negative sunt unde delicate, de scurtă durată”. Totuşi, mulţi oameni pot dovedi intensitatea şi durata îndelungată a temerilor lor: griji faţă de o poziţie nesigură la serviciu sau privitoare la bani, furii simţite în copilărie faţă de părinţi, fraţi sau surori, nesiguranţă faţă de aspectul fizic,senzaţia de nod în gât atunci când trebuie să vorbească în faţa mai multor oameni. Cum să fie doar sclipiri de energie mentală trecătoare? Ele sunt de fapt emoţii negative ce-i fac pe oameni să se chinuiască în momentul în care încearcă să le facă faţă. Mai există însă o parte a definiţiei lui Hendricks: „Toate emoţiile negative sunt unde delicate, de scurtă durată, în cazul în care nu ne împotrivim să le simţim”. Incapacitatea noastră de a recunoaşte şi simţi emoţii negative în corp – şi nu emoţia negativă în sine – creează limite funcţionale ce împiedică circulaţia normală a energiei vitale. împotrivirea de a simţi emoţii negative se mai numeşte şi negare.

Să discutăm despre modul în care tratăm frica. In societatea noastră este inacceptabil să simţi şi să arăţi frica, mai ales în cazul bărbaţilor. Este o programare culturală universală. Acest lucru nu ne opreşte însă să ne fie frică de înălţimi, păianjeni, discursuri în public, moarte, pierderea slujbei sau de alte sute de posibile situaţii ce declanşează temeri sau fobii. La urma urmei, este cât se poate de omenesc să-ţi fie frică. Totuşi, deseori arătăm dispreţ faţă de cineva care recunoaşte că îi este frică, faţă de cineva presupus a fi moale, slab sau hipersensibil. Astfel,

într-o societate în care nu trebuie să arătăm frica, învăţăm (şi prin învăţare suntem programaţi) aproape în fiecare situaţie – de la părinţi, profesori, antrenori, semeni şi alte persoane cu autoritate – să nu simţim şi să nu arătăm frică indiferent de situaţie. Instinctul de supravieţuire al subconştientului îşi face imediat apariţia pentru a ne „proteja” de orice senzaţie de teamă şi îngroapă astfel orice temere sau fobie ce s-ar putea ascunde în corpul nostru, scăpând de latura conştientă a minţii. O dată îngropate şi reprimate, temerile şi fobiile pot da naştere limitelor funcţionale care împiedică fluxul energetic vital şi pot duce la probleme de sănătate.

Noi chiar simţim efectele fricii în corp, de exemplu bătăi accelerate ale inimii, gura uscată sau un gol în stomac, dar numai după ce emoţia negativă a ajuns la o asemenea intensitate, încât sparge toate zidurile de apărare ale subconştientului nostru. Atunci când simţim în corp efectele fizice ale unei emoţii negative, emoţia respectivă a trecut de mecanismul de supravieţuire al subconştientului şi a creat o perturbare energetică. Din acest moment, o problemă fizică de sănătate poate fi iminentă.„ Sufocarea”.

Dacă ai trecut printr-o întâmplare traumatică în tinereţe – de exemplu, cineva a abuzat fizic de tine sau ai crescut într-o ţarăîn care dominau conflictele armate -, amintirile respective vor fi stocate în subconştientul tău şi, prin urmare, în tot corpul. Pentru a împiedica aceste amintiri să apară în mintea ta conştientă, unde s-ar derula din nou, subconştientul, acţionând în virtutea principalei directive de a proteja, deseori „sufocă” amintirea respectivă: contractă sau strânge muşchii netezi sau organul intern unde este stocată amintirea. Sufocarea este un tip specific de împotrivire faţă de resimţirea unor emoţii negative. Iată câteva exemple despre modul în care sufocarea dă naştere la limite funcţionale ce împiedică fluxul normal de energie şi poate duce în cele din urmă la probleme de sănătate:
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai traheii, se poate ajunge la astm.
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai vezicii urinare, se poate ajunge la incontinenţă urinară.
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai vaselor sanguine, se poate ajunge la hipertensiune sau, dacă contractă anumite vase ce duc la creier, se poate ajunge la migrenă.
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai tractului intestinal, se poate ajunge la colită spastică, având ca efect dureri abdominale vagi, balonare, diaree sau constipaţie.

(Nu uita că afecţiunile mai sus menţionate sunt tulburări funcţionale. De aceea ele sunt greu de detectat în urma celor mai multe analize. Originea lor este emoţională şi energetică, nu anatomică.) Totuşi, subconştientul nu contractă doar muşchii netezi asupra cărora nu avem nici un control conştient. El contractă şi dă naştere la limite funcţionale şi în cazul muşchilor striaţi- muşchi structurali mai mari asupra cărora avem control voluntar, după cum s-a demonstrat în lucrarea dr. John Sarno, profesor de medicină fizică la Universitatea din New York.
John Sarno si-a planificat tratamentele pe două premise radicale :

  • respinge relaţia medicală tradiţională cauză – efect dintre defectele anatomice şi durere;
  • tratează durerea ca fiind o tensiune de natură emoţională provocată de contracţia muşchilor striaţi, problemă pe care o numeşte „Sindromul Tensiunii Miofasciale” (STM).

Sarno a dezvoltat următoarea teorie: o cauză aproximativă a durerii structurale este contractarea nervilor de către muşchi şi restrângerea circulaţiei sanguine către zona afectată, ceea ce duce la hipoxie locală, adică la lipsa de oxigen. Cauza esenţială este însă incapacitatea persoanei de a regla şi concilia emoţiile negative, mai ales furia, deoarece emoţiile negative ţinute în corp sunt cele care fac muşchii să se contracte.

El afirmă că este o normă general acceptată în societate faptul că oamenii nu trebuie să-şi simtă emoţiile negative, mai ales furia. Atunci când ea se acumulează, cum i se întîmplă fiecăruia dintre noi câteodată, subconştientul, în tentativa sa sinceră, dar prost direcţionată de a ne proteja şi de a ne ajuta să supravieţuim într-o lume în care astfel de emoţii nu sunt potrivite, spune „nu este bine să simţi furie”.
Apoi subconştientul ne „protejează”, determinând anumiţi muşchi să se contracte şi să dea naştere durerii pentru a ne distrage atenţia de la furie.

sursa de inspiratie: Maestrul Stephen Co.

Ego-ul şi vidul universal absolut.

Fiecare organism de pe această planetă este de fapt un bio computer.

Din această perspectivă, poţi vedea că, hardware-ul este corpul fizic, plantă sau bacteria etc, şi conştiinţa organismului este sistemul de operare care administrează funcţionarea formei de viaţă. Căind corpul fizic moare, conştiinţa rămâne, transferându-I cunoştinţele unei alte forme de viaţă. Adn-ul funcţionează în baza informaţiilor furnizate de conştiinţă şi care ar trebui să fie funcţia unei celule?

Planul organismului, că întreg, este stocat în interiorul conştiinţei şi informaţiile sunt furnizate celulelor stem.

Computerele sunt, în mare parte, replică ale noastre, exceptând conştiinţa de sine. Şi când începi să înţelegi cum funcţionează sistemele de operare ale computerelor, paralelele dintre fiinţele umane şi computerele moderne, sunt şi mai şocante.

Atât în evoluţia computerelor cât şi în evoluţia formelor naturale de viaţă, pe Pământ, nu mutaţiile genetice aleatoare au cauzat progresul evoluţionist, ci mai degrabă conştiinţa, a impulsionat crearea de forme fizice noi, mai avansate.

Dacă poţi accepta noţiunea că eşti, de fapt, un bio computer, nu are sens, atunci, ca menţinerea unei conştiinţe umane sănătoase, necesita aceiaşi atenţie acordată întreţinerii sistemelor, ca şi computerele?

Imaginativa că voi înşivă aţi fost proiectaţi să evoluaţi, să fiţi cele mai strălucitoare şi deosebite microprocesoare cuantice, ce generează soluţii ce au evoluat sau au fost proiectate şi inventate vreodată pe planeta Pământ. Marea problemă este că, pe măsura dezvoltării noastre, mulţi dintre noi am căpătat. o întreagă serie de viruşi de computer. Deci imaginativa că în voi înşivă s-ar putea afla poate 95 de viruşi importanţi care blochează capacitatea de funcţionare la cele mai înalte nivele, şi pe de altă parte imaginativa că aţi putea să învăţaţi să vă curăţaţi procesorul, până la un nivel la care ar începe să se acordeze total cu câmpul cuantic. La un asemenea nivel de deschidere şi conştientizare vibratorie, încât chiar s-ar putea apropia de performanţele pentru care a fost proiectat.

Psihiatrii vestici au o listă de trăsături şi tendinţe mentale folosită în compararea trăsăturilor mentale ale pacienţilor, pentru a-i diagnostica, ca având una dintre zecile de dereglări recunoscute. Buda definea boala mentală printr-un singur cuvânt, el o numea “SAMSARA” sau “boala ciclurilor repetitive naştere moarte”, şi spunea că, toată tristeţea şi suferinţa umană, sunt rezultatul poftei şi dezgustului. Buda ne-a mai învăţat că leacul acestei boli este meditaţia. Mulţi maeştri au pus accentual pe meditaţie, dar Buda avea idea diferită că există vibraţii intra corporale, care menţin echilibrul dintre dorinţe şi comportamentul nostru.

Nu suntem dependenţi de îngheţată, ci de senzaţia asociată cu mâncarea îngheţatei. Înlătură senzaţiile şi înlături dorinţele corelate cu ele. Stând cu ochii închişi, analizând senzaţiile, în timp ce rămânem liniştiţi, ne putem vindeca de dependente.

Când ai un gând, acel gând da naştere unei emoţii, care aparţine minţii. Când acea emoţie apare în minte, există o senzaţie corelata ei, undeva în corp, şi când apare senzaţia, da naştere altui gând, s.a.m.d. Prin arta meditaţiei poţi rupe acest ciclu şi-ţi poţi decupla mintea de corp. În timp ce activităţi precum plimbatul, grădinăritul şi gătitul, au, toate, calităţi meditative şi rugăciunea este chiar o conexiune şi mai profundă, nici una, dintre aceste metode de calmare, nu atinge acelaşi nivel de stăpânire mentală, pe care îl poate atinge adevărata meditaţie.

Buda a spus “să ştii bine ce anume te conduce înainte şi ce anume te poate reţine şi alege calea ce conduce spre înţelepciune. Meditaţia aduce înţelepciune, lipsa meditaţiei, doar ignoranţa.” Krishna a spus “Cei moderaţi în a mânca şi a dormi, a munci şi a se relaxă, vor ajunge la finalul suferinţei, prin meditaţie.”

Revenind la modelul bio computerului, inima, care este adevăratul nostru procesor – dar şi reţeaua şi interfaţa noastră fără fir – se ştie că oscilează într-unul din trei modele diferite de frecvenţă: TEAMĂ, URA, sau IUBIRE. La computere, întreaga lume a aplicaţiilor software, biblioteci de date, sisteme de operare, etc. Sunt construite din straturi peste straturi de abstracţiuni ce se pot rezuma la un singur nivel de coduri. Incredibil, acest strat de coduri la care se bazează întreaga lume a tehnologiei informatice, este aproape acelaşi ca acum 40 pe ani si nu are decât 50 – 100 de comenzi de bază.

Cam similar, toată activitatea mentală umană, de la gânduri, la limbaj, la credinţe şi concepte, la ideologii, legi, tradiţii, cultura şi filosofii sunt, toate, derivatele unui set relative mic de gânduri iniţiale, cu mai puţin de 80 de tipare de bază. Totuşi, din cauza faptului că putem vibra în trei domenii diferite, de frecvenţe, asta înseamnă că, în principal, sunt trei computere diferite, într-unul singur. Implicaţiile faptului că, cele 80 de tipare de bază, se pot schimba de la un set bazat pe teamă, la unul bazat pe ura sau iubire şi desigur că, această schimbare, poate avea un impact radical, asupra întregului cadru mental de la gânduri, la concepte şi credinţe s.a.m.d.

Mulţi oameni vor depune mari eforturi pentru a-şi proteja computerele, pe care au documente, câteva fotografii şi poate nişte jocuri, dar când se ajunge la propria lor conştiinţa, care este infinit mai valoroasă, ezită să facă aceleaşi investiţii, de timp sau bani. Buda ne-a învăţat că, toate trăsăturile şi tendinţele noastre provin din “vasinas” sau “amprente” pe conştiinţa noastră şi, pentru a ne depăşi trăsăturile şi tendinţele, tot ce trebuie să facem este să înlăturăm “amprentele”, prin meditaţie.

Se spune că toţi suntem deja iluminaţi şi trebuie doar să aruncăm masca exterioară, care ne împiedică sa ne cunoaştem integral. Un renumit profesor spiritual, Sri Sri Ravi Shankar spunea: “Orice celulă a corpului, are capacitatea de a cuprinde infinitul. În timp ce şi un vierme mănâncă, doarme, se trezeşte şi-şi face activităţile zilnice, nu are nici un sens ca noi să trăim astfel. Trebuie sa ne atingem întregul potenţial, cu care ne-a dăruit natură, potenţialul de a cuprinde infinitul în orice celulă corporală. Confluenţa dintre cunoaştere, înţelegere şi practică, îţi împlineşte viaţa. Când vei atinge stările mai înalte ale conştiinţei vei descoperi că nu mai poţi fi dezechilibrat, de diferite situaţii şi perturbări. Devii frumos şi totuşi puternic, o floare suavă, delicate şi frumoasă, capabilă să se adapteze diferitelor situaţii de viaţă, fără repercursiuni.”

Curatenia fizica – iluzia unei moralitati superioare


Un studiu recent publicat în Journal of Experimental Social Psychology arată că atunci când ne simţim curaţi trupeşte, suntem înclinaţi spre a face judecăţi morale mult mai aspre. Studiul s-a realizat sub îndrumarea lui Chen-Bo Zhong de la Universitatea Northwestern. 

Într-un prim experiment 58 de studenţi au fost invitaţi într-un laborator cu echipamente noi şi curate. Jumătate dintre aceştia au fost puşi să-şi cureţe mâinile cu o soluţie antiseptică, sub pretextul neafectării stării de curăţenie impecabilă existentă. Apoi toţi subiecţii au fost solicitaţi pentru a se pronunţa sub aspect moral asupra următoarelor teme: fumatul, pornografia, folosirea ilegală a drogurilor, limbajul suburban, adulterul şi aruncatul gunoiului în spaţiul public. S-a constatat că acei studenţi care şi-au curăţat mâinile cu substanţa antiseptică au avut judecăţi mult mai dure decât ceilalţi. Modul în care s-au pronunţat asupra moralităţii temelor indicate a fost prin acordarea unor puncte, de la 1 la 11.

Într-un al doilea experiment, un grup format din mai multe sute de subiecţi au citit următorul text, „Părul meu este curat şi uşor. Respiraţia mea este proaspătă. Hainele mele sun curate şi arată ca noi”. Un al doilea grup a citit următorul text, „Părul meu este îngrăşat şi greu. Respiraţia mea este urât mirositoare. Mă simt atât de murdar!”. Apoi, subiecţii s-au pronunţat asupra a 16 subiecte sociale sub aspectul moralităţii acestora. S-a constatat, din nou, că primul grup, care a citit textul despre puritatea trupului, a avut judecăţi mult mai severe decât cel de-al doilea grup.

Într-un al treilea experiment, după citirea textelor prezentate mai sus, subiecţilor li s-a cerut să-şi stabilească poziţia într-o ierarhie a celor care au participat la experiment, pe baza inteligenţei, atractivităţii şi a caracterului moral. S-a constatat că aceia care au o imagine de sine caracterizată de curăţenie şi puritate au tendinţa de a fi mai duri în aprecierile morale făcute.

Aşadar, conform rezultatelor studiului indicat, actul curăţeniei fizice, dar şi discursul privind propria puritate, pe lângă faptul că îi conferă individului iluzia posesiei unei moralităţi superioare, îl conduce pe acesta spre lua decizii mult mai severe privind moralitatea unor fapte/fenomene.

TU CUM STAI CU SIMTUL MORAL?

sursa de inspiratie:  Scientia.ro

Viaţa nu este ceea ce credeţi

„Viaţa nu este ceea ce credeţi.

Viaţa este.

Cunoaşte gălbenuşul forma cochiliei?

Cunoaşte creasta înspumată puterea valurilor?

Viaţa nu este ceea ce credeţi. Viaţa se întâmplă… acum.

Viaţa se produce chiar şi în timp ce scriu şi voi citiţi.

Viaţa este experimentare, dar nu experienţă.

Viaţa nu este ceea ce credeţi.

Viaţa nu este viitor, trecut sau chiar acum. Întru-cât chiar acum este acum trecut.

Viaţa nu este ceea ce credeţi.

Viaţa nu este ce va fi în viitor deoarece atunci când viitorul va deveni acum va fi acum şi nu acum-ul pe care l-am prevăzut.

Viaţa este ce este înainte de a deveni ce a fost.

 Viaţa nu este ceea ce credeţi… sau ceea ce cred… sau tot ceea ce ar putea fi.

Viaţa este.”