O poveste mica pentru copii mari

O veche legenda povesteste ca a fost o data un timp cand fiintele umane erau zei / zeite. Intr-adevar, gandirea lor era creatoare, si nici o boala nu le putea atinge. Pamantul era acoperit de paduri care respirau cu voiosie, si toate animalele erau libere. Cu toate acestea, fintele umane nu erau constiente nici de originea lor, nici de puterea lor.  S-a decis ocrotirea acestei inconstiente pana in ziua in care aceste avor deveni atat de intelepte incat sa descopere constienta de sine …

Stapanul zeilor a reunit atunci Consiliul inteleptilor. Acestia din urma au propus ingroparea contientei fiintei umane. Stapanul a raspuns: ” Nu, pentru ca fiinta umana va scormoni pamantul pentru a pune mana ope ea.„.

Consiliul a sugerat: ” In acest caz, s-o azvarlim in mare, in adancimile cele mai profunde.” ” Nu , a raspuns Stapanul, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, fiinta umana va explora profunzimea oceanelor, iar intr-o buna zi in mod sigur o va gasi si o va ridica la suprafata.” Consiliul a propus atunci:” Sa o plasam intre stelele de pe cer.”. Stapanul a raspuns: ” Fiinta umana va ajunge intr-o zi si in cer, si va dori sa profite din plin de acest lucru.”

Inteleptii au concluzionat: ” Nu stim unde sa o ascundem, pentru ca pe pamant, in mare sau in ceruri nu pare sa existe un loc unde fiinta umana nu va ajunge si pe care nu-l va explora intr-o buna zi.”

Atunci, Stapanul a spus: ” Iata ce vom face cu constienta originala a fiintei umane. O vom ascunde in profunzimea sinelui, deoarece este singurul loc unde aceasta nu se va gandi niciodata sa o caute.”

De atunci, concluzioneaza legenda, fiinta umana a facut inconjurul pamantului, a explorat , a escaladat, a plonjat, a sapat, a zburat in cer, cautand constienta, care de fapt se gaseste in interiorul fiintei sale.

In sfarsit, a sosit timpul pentru ca fiinta umana sa o descopere?

sursa de inspiratie: Ghis