Lentilele conditionarii si Vrajitorul din Oz

Transformarea începe cu reglarea lentilelor condiţionării noastre, astfel încît să putem vedea lucrurile mai clar, aşa cum sunt în realitate.

V-aţi putea întreba: dar cine sînt eu, dacă nu suma tiparelor mele obişnuite prin care văd lucrurile şi prin care mă definesc?
Acestei întrebări i se poate răspunde din două perspective, una psihologică şi una spirituală:

Metafora alchimiei spune ca „Fiecare lucru trebuie să se transforme în ceva mai bun şi să dobîndească un nou destin”, scrie Paulo Coelho în romanul său Alchimistul. Coelho descrie lumea ca fiind doar partea vizibilă a lui Dumnezeu, în timp ce forţele spirituale invizibile puse în joc ne rămîn în mare parte necunoscute. Procesul alchimic are loc atunci cînd planul spiritual intră în contact cu planul material.

Alchimiştii au înţeles că misterul pe care încercau să-l rezolve nu se găsea în afara, ci în interiorul sufletului.
Unele şcoli de alchimie asemănau starea de spirit normală cu un cărbune, iar clarviziunea, luciditatea, cu diamantul. Se pare că în lumea materială nu există contrast mai mare derît acela dintre cărbune şi diamant, însă cu toate acestea cele două nu sînt decît aranjamente diferite ale unor molecule identice, de carbon. Aşa cum diamantul este un cărbune transformat, tot aşa claritatea se poate naşte din confuzie. Alchimia înseamna a se amesteca totul la un loc, fără a încerca să respingi sau să corectezi ceva — înţelegînd că pînă şi ceea ce e negativ face parte din procesul de învăţare şi de vindecare.

Avînd instrumentele adecvate pentru conştientizare, cu toţii dispunem de potenţialul de a practica alchimia interioară. Avem abilitatea naturală de a transforma momentele de confuzie în clarviziune. În timp, pe măsură ce facem acest exerciţiu cu sentimentele care ne tulbură, putem începe să înţelegem care sînt cauzele lor. In cea mai mare parte, această înţelegere este de natură psihologică, mai ales la început. Dar dacă vom continua acest exerciţiu, vom putea înţelege şi modul în care se desfăşoară procesele minţii noastre, lucru care ne poate aduce eliberarea spirituală. E ca şi cum în viaţa noastră ar exista două niveluri ale realităţii: unul dominat de tiparele emoţionale adînc înrădăcinate, şi altul care este liber de astfel de tipare determinate. Contemplaţia ne oferă spaţiu de manifestare în absenţa unei astfel de condiţionări. Alchimia emoţională face posibilă transformarea tulburării şi a confuziei noastre în claritate pătrunzătoare. „Aproape în orice situaţie nefericită”, spune Nyanaponika Thera, un călugăr budist, „există posibilitatea transformării, prin care indezirabilul se poate schimba într-un fenomen benefic.”

De regulă, atenţia noastră rătăceşte la întîmplare, lăsîndu-se purtată de gînduri de moment, amintiri trecătoare, fantezii captivante, fragmente de imagini ale lucrurilor văzute, auzite sau percepute în vreun fel sau altul. În schimb, contemplaţia este un tip de atenţie susţinută, care nu cedează în faţa diversiunilor, îndreptată asupra proceselor minţii.

Terapia schemei, o adaptare recentă a terapiei cognitive, care urmăreşte corectarea tiparelor emoţionale de inadaptare, scoate  în lumină tiparele emoţionale distructive, iar acesta este primul pas către eliminarea lor. Conştientizarea acestor tipare emoţionale reprezintă primul pas deoarece în cazul în care nu le depistăm şi nu ne confruntăm cu ele pe măsură ce sînt declanşate de anumite evenimente din viaţa noastră, atunci ne vor dicta cum să percepem şi cum să acţionăm.

Şi cu cît ne domină mai mult, cu atît îşi reînnoiesc prezenţa, infiltrîndu-se în relaţiile noastre, în munca noastră şi în cele mai elementare atitudini faţă de noi înşine. Terapia schemei ne oferă o diagramă cuprinzătoare a obiceiurilor distructive. Ea detaliază, de exemplu, aspectele emoţionale ale fricii de abandon, cum ar fi temerea constantă că partenerul ne va părăsi; sau aspectele sentimentului de inferioritate, unul dintre acestea fiind teama iraţională că o problemă minoră la locul de muncă ne va face să ne pierdem slujba şi să rămînem pe drumuri.

Există zece astfel de scheme principale (şi nenumărate variaţii); cei mai mulţi dintre noi au una sau două probleme de acest gen, deşi există numeroşi oameni care suferă într-o anumita măsură de multe alte tulburări.  Alte scheme uzuale includ teama că nu sîntem iubiţi, că oamenii ne-ar respinge dacă ne-ar cunoaşte cu adevărat; neîncrederea, suspiciunea constantă că oamenii apropiaţi ne vor trăda; excluderea socială, sentimentul de neapartenenţă; teama de eşec, sentimentul că nu vom putea reuşi în ceea ce facem; subjugarea, faptul de a ceda întotdeauna în faţa dorinţelor şi cererilor altora; şi îndreptătirea, sentimentul că sîntem speciali, situîndu-ne astfel cumva dincolo de regulile şi de limitele comune.

O primă aplicaţie a contemplaţiei este recunoaşterea unuia sau a mai multor tipare de acest fel în noi înşine. Simplul fapt de a înţelege cum operează aceste tipare în viaţa noastră ne este de un real ajutor. Iar faptul de a fi contemplativi relaxează constrîngerea acestor tipare. În continuare, avem cale liberă să folosim instrumentele terapiei schemei
pentru a corecta în profunzime aceste fixaţii distructive.

Asocierea contemplaţiei cu psihoterapia sporeste în mod semnificativ eficienţa acesteia din urmă. Procesul terapeutic este mult accelerat atunci cînd cineva practica metoda contemplaţiei. Din asocierea atenţiei contemplative cu investigaţia psihologică rezultă un instrument eficace pentru cultivarea înţelepciunii emoţionale la un nivel practic, de zi cu zi.

Practicarea îndelungată a psihoterapiei atrage de regulă după sine conştientizarea tiparelor emoţionale în detaliile lor, astfel încît să poată fi investigate, să se poată reflecta asupra lor şi apoi să fie schimbate. Contemplaţia însă poate face ca orice sistem psihoterapeutic să fie mai precis şi mai eficient, ajutîndu-ne să ne punem priceperea în slujba dezvăluirii psihicului, in loc să privim terapia sau chiar pe terapeutul însuşi ca pe un medicament, putem să ne reorientăm atenţia asupra proprietăţilor tămăduitoare ale înţelepciunii noastre interioare. Această chemare la trezire nu ar trebui să fie un
eveniment izolat în viaţa noastră; nu ar trebui să fie un proces practicat doar în cele cîteva ore răzleţe petrecute în cabinetul terapeutului. Prin practică, contemplaţia se poate transforma într-un proces cotidian.

Atunci cînd vine vorba de sentimentele contradictorii care ne tulbură, important nu este să le putem explicita prin formule cît mai exacte, ci să le investigăm fără încetare, trăind mici revelaţii, conştientizînd despre noi înşine
anumite lucruri care, pe măsură ce sînt acumulate, conduc către o mai mare claritate. Intr-un anume sens, momentele noastre cele mai întunecate şi sentimentele cele mai insuportabile reprezintă o ocazie pentru a evolua în plan spiritual şi a ne regăsi înţelepciunea naturală, o ocazie de a ne trezi — dacă alegem să le folosim în această direcţie. Dacă vom alege această cale, conştientizarea problemelor noastre ne poate furniza cea mai profundă înţelegere.

O obsesie sau un tipar emoţional puternic amintesc cumva de o scenă din Vrăjitorul din Oz: aceea în care Dorothy şi tovarăşii ei de drum ajung, în sfîrşit, la Oz. Vrăjitorul este o prezenţă magnifică, impresionantă, care îi sperie — pînă în momentul în care căţeluşul Toto se îndreaptă liniştit către acesta şi trage la o parte cortina, dincolo de care se află un
trînel aplecat peste nişte butoane, care manipulează masca uriaşă a unui vrăjitor. La fel sînt şi fixaţiile emoţionale — dacă le-aţi putea vedea cu claritate, cu calm, aşa cum sînt de fapt, ele şi-ar pierde puterea. Nu v-ar mai putea controla. Confuziile se transformă în clarviziune. 

sursa de inspiratie: T. Bennet

Anunțuri

Pisica si acrobatul – poveste terapeutica

Intr-o buna zi o fetita s-a nascut intr-o familie de circari . Din generatie in generatie membrii familiei au oferit reprezentatii pe sarma deasupra multimilor emotionate. Aproape din clipa in care erau in stare sa vorbeasca si sa se deplaseze copiii erau antrenati pentru ceea ce urma sa se intample ulterior. La fel s-a intamplat si cu fetita. Ea nu a frecventat o scoala obisnuita, deoarece conducerea circului angaja meditatori care ii insoteau. Copiii artistilor de circ erau sc oliti la sfarsitul zilei , dupa ore lungi de antrenamente pe sarma.

Circarii mai in varsta luau deciziile legate  de ceea ce urmau sa invete copiii si cat de mult timp urmau sa exerseze. Curand fetita a invatat sa accepte ceea ce era invatata si sa execute comenzile fara sa le puna la indoiala. Cei care aveau mai multa experienta in mersul pe sarma au povatuit-o sa nu staranute, sa nu rada sau sa planga cat timp era acolo sus, altfel ar putea cadeade pe sarma si s-ar putea rani.De aceea fetita a continuat sa exerseze pana cand a fost instare sa ofere o reprezentatie fara sa i se poata citi vreo emotie pe chip.

Si-a invatat bine lectia , fapt pentru care a devenit o tanara remarcabila in ceea ce facea. Parea multumita sa continue traditia de familie. Era dispusa sa calatoreasca dintr-un oras intr-altul . Totusi parca era prea pustiu in jur. Nu erau multi tineri de varsta ei printre circari. Dar niciodata nu s-a gandit la ce ar fi vrut sa faca daca scenariul vietii nu ar fi fost decis in locul ei.

Intr-una dintre nopti, dupa reprezentatie, tanara a facut o plimbare pe campul din spatele cortului. La un moment dat a dat peste un pisoi moale si jucaus care alerga vesel dupa un soarece de camp. L-a mangaiat si a cautat ceva de mancare pentru el. Parea fascinata de placerea cu care pisoiul isi traia acele momente din viata, sarind, alergand si reactionand la orice miscare. De atunci, cand circul era in oras, ea se furisa noaptea pe camp. Privea cu incantare pisoiul si il hranea. Adora sunetul scos de acela atunci cand torcea daca il scarpina dupa urechi. Era incantata atunci cand animalul i se freca de picioare multumit. Micuta creatura nu parea sa aiba un camin al ei . De aceea fata a decis sa o ia cu ea in turnee. „Voi putea antrena aceasta pisica incat sa dea reprezentatii precum leii!”, si-a spus ea.

Circul si-a continuat peregrinarile. Pisoiul a crescut. Avea o blana stufoasa si matasoasa si niste ochi foarte frumosi. Prindea sobolanii din corturi si torcea cand era mangaiat. Totusi, lucrurile nu mergeau atat de bine intre artista si pisica ei. Degeaba a incercat tanara sa antreneze pisica. Aceea nu se aseza la comanda, nu statea nemiscata si nu se rostogolea atunci cand i se spunea. Cu cat refuza mai mult antrenamentele, cu atat se mania mai tare stapana ei. Drapt pedeapsa a incercat sa o incuie in rulota. Dar pisica a inceract sa evadeze. S-a gandit chiar sa intrebuinteze biciul folosit in reprezentatiile cu lei. Insa a durut-o mai mult pe ea decat pe pisica. Conflictul dintre cele doua parea iminent. Pisica refuza sa fie antrenata.

– Daca nu executi trucurile pe care le vreau poti sa iti iei adio de la mancarea speciala pentru pisici! i-a strigat intr-o noapte. Nu ai decat sa iti gasesti singura mancare!

Pisica Pisica a incercat sa se frece de piciorul stapanei si sa se catere torcand in poala ei. Dar ea a indepartat-o cu piciorul.

– Daca nu ma asculti poti sa uiti de mangaieri! a pufnit ea catre pisica.

Intr-o seara a primit in rulota vizita unui prieten. Acela a observat felul in care interactionau cele doua. Pisica mieuna de foame, dar tanara nu ii dadea atentie. Iar cand s-a apropiat cersind sa fie mangaiata a fost indepartata brutal cu piciorul.

– Ce ai zice sa te scap eu de aceasta pisica speciala? a intrebat prietenul dupa ce le-a observat.

– Ce vrei sa spui cu asta? Iubesc pisica! a raspuns gazda, intrebandu-se cum se putea cineva indoi de ceva atat de evident.

– Nu o iubesti! Nu o hranesti, o mangai doar arareori si ii permiti sa iti stea in poala numai din cand in cand. Cum poti crede ca o iubesti cand de fapt o tratezi in felul acesta?

– Incerc sa o antrenez ca sa o putem folosi la circ. Dar ea refuza. Nu stiu de ce nu o pot antrena! Leii, pe de alta parte, sunt foarte bine pregatiti. M-am gandit ca daca nu o hranesc si nu o mangai poate ca se va da pe brazda si va face tot ceea ce vreau eu.

– Daca ai vrut un animal ce poate fi antrenat, atunci ar fi trebuit sa iti achitizitionezi un caine. Toata lumea stie ca o pisica nu poate fi antrenata! De fapt aceasta este una dintre caracteristicile lor care starneste admiratia! a fost explicatia prietenului.

– Cred ca glumesti! De ce ar vrea cineva o pisica care nu poate fi dresata sa se supuna proprietarului ei?

– Aceia dintre noi care iubesc pisicile gasesc multe motive pentru care fac asta. Sunt niste animale moi, care au mare grija de igiena lor. Te scapa de sobolani si daca le hranesti si le mangai indeajuns iti ofera in schimb dragostea lor, torcand si stand ghemuite in poala ta ore intregi. Le poti oferi libertate deplina pentru ca isi pot purta de grija. Sunt mai usor de intretinut decat cainii. Le poti lasa singure multa vreme. Atata timp cat au mancare suficienta si o tavita a lor se vor descurca de minune. Dar motivul cel mai important pentru care iubitorii de pisici le admira este faptul ca ne invata despre ceea ce inseamna libertate. Ele ne invata ca poti indragi o pisica fara sa o ai in stapanire. Mai mult, putem iubi o pisica fara ca sa fie antrenata sa se supuna tuturor comenzilor noastre. De asemenea ne invata ca dragostea si controlul nu sunt compatibile. Asadar, deoarece nu pari capabila sa intelegi toate acestea, ai face mai bine sa imi dai mie pisica. Iti voi cauta un caine in schimb. Pe acesta il vei putea antrena pe placul inimii tale. Mai gandeste-te!

Spunand asta prietenul a iesit pe usa afara, nu inainte de a o asigura ca se va intoarce dupa pisica.

Fata s-a asezat pe podea si si-a privit pisica. A inceput sa se gandeasca la ceea ce i s-a spus . Apoi a hranit-o cu mancarea preferata. A urmarit-o cum torcea si i se freca de picior, cum se preumbla prin rulota si isi facea de lucru. Atunci a remarcat ca animalul isi alegea singur cararea . Pisica s-a ghemuit langa ea si fata a adormit cu capul rezemat de un scaun. A cazut intr-un somn adanc si linistitor.

Nu a trecut mult si a inceput sa viseze. Se facea ca nu mai era om, era pisica. S-a simtit libera sa faca orice dorea . Era eliberata de respectarea comenzilor acelora care se considerau cunoscatorii modului in care ea trebuia sa isi traiasca viata. In sfarsit nu se mai supunea dorintelor lor!

Alerga peste campii si se simtea incantata de tot ceea ce o inconjura! Era diferit de tot ceea ce simtise pana atunci!

Cand s-a trezit a fost cuprinsa de un sentiment nou: unul de razvratire si independenta. Si-a simtit inima pregatita sa cuprinda noi intelesuri. Nu a vrut sa mai continue cariera de circar. In schimb a vrut sa-si gaseasca propriul drum in viata, folosindu-se de intelepciune pentru a decide incotro sa o apuce.

Apoi si-a anuntat familia ca urma sa paraseasca circul. La auzul vestii ei au reactionat intocmai cum a reactionat si ea cand nu a putut antrena pisica. Ea a inteles asta acum si totusi a plecat.

Era prima data in viata cand facea ceea ce ii dicta inima. A insotit-o prietena ei , pisica. Daca ar fi dresat-o nu ar fi aflat niciodata ce inseamna libertatea. De atunci gasea zilnic modalitati prin care sa ii arate pisicii ca a inteles adevaratul sens al iubirii si al darurilor pe care aceasta le-a adus in viata ei.

sursa de inspiratie: N.Davis

Influenta parintelui asupra procesului de invatare scolara

Odata cu inceperea activitatii scolare, parintii retraiesc cu teama sau bucurie momentele de debut ale propriei scolaritati.

Abandonul puternic resimtit candva din partea celor dragi, odata cu obligativitatea programului de scoala, lupta cu temele sau bucuria noilor descoperiri, eforturile nemaipomenite pentru a obtinenota maxima sau teama teribila provocata de asteptarea de a fi ascultat de catre invatator in fata tuturor sunt trairi vechi, reactivate, care pot influenta atitudinea parintilor fata de comportamentul copilului la scoala. Ei pot crea asteptari frumoase legate de scoala copilului lor sau pot sugera inceperea unui drum lung, anevoios si plin de chinuri. Parintii este necesar sa devina constienti de modul in care pot influenta la aceasta varsta atitudinea scolarului mic fata de noua sa activitate: „invatarea scolara”.

Partea educativa a parintilor in aceasta perioada poate fi ghidata de catre un psiholog ca si specialist in masura vizand:

  • Respectarea unicitatii copilului, a nevoilor si a ritmului de dezvoltare a acestuia – este absolut obligatorie;
  • Disponibilitatea de timp, atentie si indrumare trebuie sa fie maxima, fara insa a prelua si executa noile responsabilitati ale copilului legate de scoala;
  • Increderea oferita, sustinerea copilului in gestionarea activitatilor scolare si aprecierea sarcinilor bine facute trebuie sa devina bune practici pentru parinti, in aceasta perioada a debutului scolaritatii;
  • Colaborarea cu invatatorul si cu factorii decizionali ai scolii trebuie sa fie frecventa si productiva pentru copil.
  • Modelarea activitatilor copilului se face atat prin cerinte si explicatii cat si prin oferirea modelului personal (lipsa preocuparilor pentru invatare si autodezvoltare la parinte genereaza acelasi tip de comportament la copil);
  • Motivarea copilului prin activitatea scolara trebuie sa fie variata si constanta, gustul pentru studiul individual fiind deprins in aceasta perioada a micii scolaritati.

In cartea „Cum se formeaza copiii nostri” se atrage atentia asupra catorva aspecte educative importante, care pot contribui la creionarea personalitatii scolarului mic: copiii invata ceea ce traiesc, deci din experienta directa din interactiunea cu mediul prin intermediul stimulilor si interactiunilor.

Modelele parentale de comportament continua sa fie exemple preferate de imitatie pentru copii, chiar si la varsta scolaritatii mici. In relatiile lor cu co-varstnicii acestia reproduc deseoricomportamentele parintilor (fie ei si „calai”), fie din dorinta de a-i intelege si de a stapani situatiile tensionate cu care se confrunta acasa, fie dintr-o nevoie de identificare puternica cu parintele (fie el si „agresor”), semn al dorintei de acceptare si de iubire neconditionata.

Dincolo de modele, regulile impuse de adult copilului, in joc, sunt fundamentale in construirea personalitatii acestuia, in masura in care acestea suntconsecvente cu manifestarile adultului in viata de zi cu zi.

sursa de inspiratie: E. Anghel

SEXUL ÎN TIMPUL SARCINII

Contactul sexual este condiţia primordială a apariţiei unei sarcini, dar o dată ajuns acolo cuplurile descoperă că în literatura publică sau în cea ştiinţifică se discută foarte puţin despre sexul în timpul sarcinii.
Deşi cuplurile nu reacţionează la fel, cele mai multe prezintă o schimbare a activităţii sexuale în timpul sarcinii. În general, se înregistrează o descreştere a frecvenţei raporturilor sexuale. Sarcina este o perioadă în care au loc multe
schimbări dramatice — în nivelul hormonal, în aspect, în dispoziţia sufletească — care pot să afecteze sentimentele sau libidoul unei femei.
Există multe schimbări importante în fiziologia femeii care pot influenţa activitatea ei sexuală. La începutul sarcinii, ea va avea greţuri, sâni dureroşi, astenie. Schimbările hormonale fac ca prin diferite părţi ale corpului să treacă un flux mai mare de sânge. Sânii sunt ţesuturi bogat vascularizate şi vor congestiona, devenind şi mai sensibili. Stimularea lor poate deveni dureroasă. Fluxul sanguin crescut în zona pelviană, în special în vagin şi în organele genitale externe, poate deasemenea să ducă la o stare de congestie neplăcută. Apare şi o creştere a secreţiilor vaginale. Aceste secreţii îmbunătăţesc lubrifierea vaginală, dar în acelaşi timp prezintă mirosuri care pot să facă sexul oral neplăcut pentru partener. Multe femei descoperă că pe măsură ce uterul creşte, sexul în poziţiile obişnuite devine incomod.

Frecvenţa contactelor sexuale în timpul sarcinii variază de la un cuplu la altul.
Câteva studii au pus în evidenţă modelele comportamentale, dar în mod diferit. Un studiu a arătat un declin constant al sexului în timpul sarcinii. Altul a prezentat o creştere a frecvenţei actelor sexuale în primele două trimestre şi o diminuare în ultimul trimestru. Dar aproape toate studiile sunt de acord că există o scădere a frecvenţei coitale în timpul ultimelor luni de sarcină. Multe cupluri se tem că ar putea să facă rău fătului sau că ar putea provoca un avort spontan dacă fac dragoste în timpul sarcinii. Spre sfârşitul sarcinii, poate să apară teama de o naştere prematură sau de ruperea sacului amniotic.
Doctorii sfătuiesc femeile să se abţină de la sex în perioada de început a sarcinii, dacă prezintă mici sâgerări. Totuşi, cele mai multe avorturi spontane au loc nu datorită sexului, ci pentru că este ceva în neregulă cu fătul. Nici un studiu nu a demonstrat convingător că sexul făcut la începutul sarcinii ar contribui la avortul spontan.
Cei mai mulţi doctori sunt de acord că sexul vaginal în partea finală a sarcinii la femeile din grupa cu risc scăzut nu pare să ducă la nici o problemă majoră. Totuşi, contactul sexual ar trebui evitat în ultima parte a sarcinii, de către femeile cu probleme obstetricale anterioare, cum ar fi cele care au avut placenta previa, naşteri premature, membrane fetale rupte, sau de către  acele femei care au avut contracţii. Există o părere foarte încetăţenită că femeile nu ar trebui să aibă nici un obiect în vagin în timpul sarcinii, de teamă că acesta ar răni vaginul, colul uterin sau fătul.
Există puţine informaţii despre SEXUL ANAL în timpul sarcinii. Unele studii au sugerat că examinarea rectală din timpul sarcinii poate să ducă la o probabilitate crescută de transmitere a unor organisme potenţial dăunătoare din rect în vagin,
ceea ce, teoretic, poate duce la infecţii ale fluidului amniotic. Acest lucru ar fi valabil şi în cazul sexului anal.

Sexul oral în timpul sarcinii este sigur câtă vreme nu se insuflă aer în vagin. Sa dovedit că suflarea de aer sub presiune în vagin în timpul sexului oral este dăunătoare pentru mamă. Ea ar putea conduce la intrarea forţată a aerului în vasele sanguine vaginale ale mamei, care în timpul sarcinii sunt dilatate.

Orgasmul din timpul sarcinii poate să ducă la contracţii ale uterului. Aceste contracţii pot să fie mai puternice la masturbare decât la actul sexual şi uneori se simt foarte acut. Cei mai mulţi doctori nu sunt îngrijoraţi de aceste
contracţii, dacă ele nu durează mai mult de treizeci de minute. Femeile care prezintă riscul unor sarcini premature ar trebui să discute această problemă cu doctorul lor.

Stimularea sfârcurilor sânilor în timpul sarcinii poate să elibereze hormonul numit ocitocină. Se ştie că acest hormon duce la contracţii uterine şi uneori la o hiperstimulare a uterului şi la anomalii în rata pulsului fătului. Unele studii au
arătat că stimularea sfârcurilor poate fi folosită pentru a induce travaliul. Drept urmare, cei mai mulţi doctori sugerează ca în timpul sarcinii sfârcurile sânilor să nu fie atinse.
Pentru a evita infecţiile la făt în timpul sarcinii, ca şi expunerea la prostaglandine dăunătoare (substanţe asemănătoare cu hormonii, care pot să cauzeze contracţii uterine) în spermă, unii doctori recomandă folosirea prezervativelor la
sexul în timpul sarcinii.
Săptămânile de după naştere sunt o perioadă critică pentru o femeie. De obicei, doctorii recomandă renunţarea la sexul vaginal timp de câteva săptămâni. Colul uterin rămâne deschis timp de câteva săptămâni după naştere, fie că aceasta a fost vaginală, fie că a fost prin cezariană, iar colul deschis înseamnă şanse mai mari ca infecţiile să pătrundă din vagin în uter. Dacă naşterea a fost normală, vaginală, e posibil să se fi efectuat şi o incizie în porţiunea dintre vagin şi rect (EPIZIOTOMIE), pentru a facilita naşterea. În mod normal, epiziotomia este cusută îndată după naştere şi necesită multe săptămâni pentru vindecare. Contactul anal sau vaginal din perioada imediat următoare naşterii poate răni locul
epiziotomiei şi să rupă cusătura.

sursa de inspiratie: R.K. Westheimer

Povestea micii fericiri – poveste terapeutica

A fost o data o fericire mica, fericire care se numea Clito. Era foarte timida, adeseori speriata incercand sa se afirme, sa iasa din umbra asteptarii.

Cu toate acestea avea o multime de dorintede viata, de intalniri si de placeri, dar, in mintea ei mica de fericire, construise un adevarat munte de temeri, de tristeti, de rani din trecut, precum si de refuzuri.

Neintelegerea provenea din faptul ca incerca sa inlature acel munte doar prin mintea ei. Inca nu stia ca fericirea nu se cauta cu mintea, ci cu emotiile, cu sentimentele si mai ales cu surprizele neprevazutului, insotite de multa incredere.

De asemenea nu mai stia faptul ca dincolo de acea bariera de temeri , de refuzuri, in spatele acelui munte pe care voia sa il dea la o parte cu mintea ei, se afla dublul ei, care se numea Ris.

Spre deosebire de Clito, Ris era mai deschis si mai liber. Era nerabdator si agitat. Era in stare sa-si asume orice risc pentru a gasi placerea.

Insa dorinta lui secreta era aceea de a o intalni pe Clito si de a forma o singura fiinta. De a regasi o unitate pierduta, de a se regasi intregit.

Poate ca in acest lucru consta fericirea, in a te simti intreg.

sursa de inspiratie I. Ialome

Investitiile in propria persoana (Investeşte în tine!)

Pentru a putea investi în propria persoană este necesar să dispun de timp pentru aceasta, deci atenţie la managementul timpului. De ce aş face-o însă, care ar fi motivaţiile pentru aceasta? Simplu, dacă munca devine un scop în sine, la un moment dat este posibil să-mi neglijez unele nevoi pe care le am chiar dacă nu sunt conştient de ele şi astfel să apară frustrarea şi stresul inerent acesteia. Cu cât îmi voi acorda mai puţin timp personal, cu atât este mai probabil să-mi neglijez unele nevoi importante şi să-mi diminuez conştiinţa de sine, resursă importantă în adaptarea la stres.

Mai mult, o persoană care se implică în exces în tot felul de activităţi profesionale sau impuse este în situaţia riscantă de a-şi pierde scopurile. „Pentru ce fac asta?”, este întrebarea care va deveni foarte presantă la un anumit moment, când frustrarea o va obliga să conştientizeze că munceşte foarte mult şi cheltuieşte tot timpul pentru un scop care nu are nici o legătură cu propria persoană. Situaţia devine şi mai acută în momentul în care apar dificultăţi şi discuţii în familie, cu prietenii sau probleme de sănătate.

A investi în propria persoană permite o mai bună conştientizare de sine şi o redefinire asupra scopurilor personale. Dacă activitatea profesională va fi pusă astfel în slujba atingerii unor scopuri personale, a unor motivaţii evolutive, potenţialul stresant inerent unor aspecte ale ei va diminua sensibil, eficienţa va creşte şi o dată cu aceasta, nivelul de satisfacţie.

Acordarea de timp investit personal pe parcursul şi în afara programului de activitate profesională este o condiţie necesară realizării unora dintre demersuri cum ar fi regularitatea meselor, momentele de relaxare, implicarea în anumite activităţi, timp pentru învăţare şi autoperfecţionare etc. Ea va avea şi o funcţie compensatorie pentru investiţiile şi eforturile depuse în activitatea profesională.

În sfârşit, investiţiile în propria persoană se referă la distracţii, vacanţe, relaţii sociale, lecturi, spectacole, hobby şi orice alt tip de activitate capabilă a oferi echilibru şi satisfacţie personală.

Schimbarea perspectivei asupra factorilor de stres

Este binecunoscut faptul că reacţia la stres nu este determinată de stresor ca atare, ci de reprezentarea pe care o avem asupra acestuia, de felul în care îl înţelegem şi decodificăm. Răspundem nu realităţii eterne, ci reprezentării interne pe care o avem despre aceasta. Niciodată între cele două nu va exista o relaţie de identitate, în primul rând din simplul motiv că una reprezintă o imagine despre cealaltă. Schimbând filtrele pe care le utilizăm în contactul cu realitatea (situaţia stresantă) putem schimba realitatea (schimbarea perspectivei sau semnificaţiei acordate situaţiei).

In funcţie de filltrele la nivelul cărora vom opera modificări, procesul de schimbare a perspectivei poate căpăta două forme:

1. Schimbarea percepţiei asupra unei situaţii cu potenţial stresant. Cel mai simplu mod de schimbare a percepţiei asupra unei situaţii este disocierea senzorială de aceasta, de exemplu imaginând-o ca fiind proiectată pe un ecran, în faţa noastră sau ca petrecându-se undeva la o anumită distanţă. Examinarea unei amintiri despre o situaţie stresantă în aceasta manieră comparativ cu maniera în care o faceţi în mod obişnuit cel mai adesea este un exerciţiu extrem de ilustrativ pentru efectele schimbării percepţiei. Aceste schimbări pot continua dacă este necesar aşezând de exemplu imaginea respectivă într-un cadru bine delimitat (cum este ecranul) dacă acesta lipseşte, schimbându-i unele caracteristici de claritate, vizibilitate, poziţie, luminozitate, culoare, sunet etc.

2. Practica unor tehnici formale de redefinire şi recadrare. în linii mari, redefinirea presupune schimbarea perspectivei asupra unei situaţii şi de aici a semnificaţiei acordate acesteia prin intermediul identificării unor aspecte sau valenţe pozitive. De cele mai multe ori însă, apelul la astfel de tehnici elaborate necesită asistenţă şi ghidaj din partea unui specialist. Cel mai adesea, evidenţierea acestor aspecte duce la scăderea potenţialului stresant al situaţiei.

sursa de inspiratie: Petrea Ghe.

Ce astepti cu adevarat de la propria ta viata?

Astazi iti propun un mic exercitiu care-ti poate schimba viata, daca il iei în serios. În textul care urmeaza, am enumerat notiuni centrale, în jurul carora se misca structurarea vietii multor oameni. Pentru început, am introdus câteva exemple. Citeste totul în liniste si apoi noteaza în spatele fiecarei notiuni o interpretare concreta, corespunzatoare ce ti se potriveste.

Astfel, îti vei clarifica repede ce astepti cu adevarat de la viata si de la semeni si ce se întâmpla cu adevarat cu tine si în jurul tau. Cu timpul, vei gasi si alte concretizari care sa ti se potriveasca (sa aiba un sens pentru tine) si acest lucru nu poate fi decât benefic. În acest fel, îti creezi mai multe posibilitati de optiune constienta. Vei sti ca daca o anumita satisfacere concreta nu este posibila, vei apela la alta pe care s-a poti obtine în acel moment. Astfel, viata ta va deveni mai placuta, în ansamblu. Daca în mediul tau se vor gasi indivizi care te vor invidia fiindca, brusc, stii ceea ce vrei si reusesti sa obtii acest lucru, poti sa le dai si lor câteva indicatii.

Iubire
Exemplu: Cineva se simte iubit atunci când capata pe neasteptate un cadou (ce fel de cadou. cât de pretios si mpachetat
în ce mod?), daca la oferirea acestuia cineva îl priveste în ochi cu gingasie si aude cum celalalt îi spune cu o voce calda „Asta este pentru tine fiindca te iubesc ~” în acest timp, trebuie sa fie atins tandru pe corp, în cel putin un loc (care anume? Oare este indiferent unde?)
Ma simt protejat cand:
Exemplu: Cineva se simte protejat atunci când este culcat într-o baie cu apa la 38°C, cu un spumant din ace de molid (ce aroma anume? Încearca aroma! Câta spuma?) si apa calda îi ajunge pâna la gât. Usa baii trebuie sa fie închisa., trebuie sa auda melodia „Silent night, holy night…” si in încapere trebuie sa arda cel putin o lumânare alba asezata pe un suport (de ce format? ce culoare?) de ceramica omat cu flori.

Ma simt puternic cand:
Exemplu:Cineva se simte  puternic tunci când simte ca masina sa (ce model? cum trebuie sa arate?) reactioneaza la actionarea pedalei de acceleratie (cum reactioneaza exact? Descrie sau demonstreaza-i practic celui care trebuie sa actioneze asa sau sa înteleaga cele relatate!) si-si mareste imediat viteza (cât de mult? exemplifica practic!). În acest timp, din instalatia stereo a masinii (care trebuie sa fie calitatea sunetului?) trebuie sa se auda o anumita muzica (care?) la o anumita intensitate (care?, exemplifica!)

 

urmand exemplele anterioare poti incepe exercitiul:

Sunt fericit atunci când …
Stiu ca am succes, atunci când …
Ma simt satisfacut atunci când …
Simt tandrete atunci când …
Pentru mine, dezvoltarea constiintei se petrece când …
Ma tem atunci când …
Intru în panica atunci când …
Nu ma simt nesigur/a atunci când …
Simt forta atunci când …
Am încredere atunci când …
A creste înseamna pentru mine atunci când …

sursa de inspiratie :  W. Lubek

Previous Older Entries