Sindromul Peter Pan

Sindromul Peter Pan este folosit pentru a descrie anumiti indivizi care nu pot tine piept lumii adultilor si care, in ciuda varstei, se simt in continuare copii din punct de vedere emotional, sexual si social. Pe scurt, acesti indivizi refuza sa creasca si vor sa fie pentru totdeauna copii, ca si faimosul personaj de fictiune, Peter Pan.

Unii specialisti nu recunosc sindromul Peter Pan ca o afectiune emotionala sau psihologica adevarata, dar boala este relativ cunoscuta de psihologi si de publicul larg. Aceasta nu inseamna ca este si usor de diagnosticat. Uneori este greu sa faci diferenta intre un adult cu sindromul Peter Pan si un adult cu o alta boala psihica, care il face sa se poarte ca un copil. Totusi, indivizii cu sindrom Peter Pan sunt complet dezvoltati din punct de vedere intelectual si chiar au meserii solicitante, care necesita abilitati intelectuale puternice (cercetare, IT).

In ciuda statutului de adulti perfect dezvoltati din punct de vedere fizic si intelectual, indivizii cu SPP refuza sa isi asume responsabiliatile carateristice varstei adulte si prefera sa petreaca timpul nu in compania adultilor, ci alaturi de copii.

Ar fi usor sa catalogam orice adult iresponsabil ca suferind de SPP, dar nu intotdeauna este cazul. Cei cu SPP nu accepta nici macar relatiile sexuale sau atingerile sexuale, pe care le considera cel putin neplacute sau chiar respingatoare.

De aceea, nu se poate face o paralela intre SPP si pedofilie, desi multi vorbesc de asa ceva. Daca pedofilia inseamna atractia sexuala a unui adult fata de copii, SPP este pur si simplu o incercare a adultului de a fi vazut ca un copil, deci nu are niciun fel de conotatie sexuala. De fapt, in cazurile grave de SPP, cei afectati chiar au cerut sa fie castrati pentru a scapa de aceasta dovada (sexualitatea) a maturizarii lor.

Desi la inceput a fost considerat o problema masculina, s-a dovedit intre timp ca si femeile pot suferi de SPP. Daca un timp s-a crezut ca SPP ar fi o boala masculina, a fost doar din cauza prejudecatilor sociale, care ne fac sa credem ca femeile pot avea si este normal sa aiba un comportament asociat sindromului Peter Pan. Se considera ca e normal ca o femeie adulta sa-si petreaca o mare parte din viata printre copii, pe cand in cazul unui barbat, asa ceva ar fi ciudat. In plus, daca fetitele sunt mai rasfatate, mai protejate si incurajate sa-si exprime sentimentele si emotiile, baietii sunt crescuti altfel. Primesc mai putine sarutari si imbratisari, primesc unelte si mingii in loc de jucarii, sunt incurajati sa-si ascunda sentimentele si sa-si manifeste agresivitatea. De aceea s-a crezut un timp ca femeile nu pot suferi de SPP. De fapt, simptomele bolii erau considerte ca facand parte din comportamanetul feminin normal.

Printre primele cazuri de SPP si, poate cel mai cunoscut, este cel al lui Sir James Barrie, chiar parintele lui Peter Pan, cel care a creat acest personaj faimos. James Barrie si-a redat sentimentele in cartile sale si lumea ideala in care traiau personajele sale nu era decat lumea in care autorul insusi si-ar fi dorit sa traiasca.

Primul care a descris clar simptomele SPP a fost Dan Kiley, autorul unei carti care se numeste chiar “Sindromul Peter Pan”.

La adultii care sufera de SPP se observa urmatoarele simptome:

  • Emotiile sunt fie exagerate, fie “paralizate”.
  • Supararea se transforma in furie oarba.
  • Veselia se transforma in isterie.
  • Dezamagirea se transforma in depresie.
  • Bolnavii nu-si pot arata iubirea
  • Refuza sa vorbeasca despre sentimentele lor
  • Nu-si inteleg sentimentele
  • Nu au o legatura foarte stransa cu nimeni. Cred ca un prieten trebuie cumparat.
  • Intra usor in panica
  • Incearca din rasputeri sa se integreze in grupuri de copii.
  • Nu-si cer niciodata iertare pentru ca nu se considera niciodata vinovati. Dau vina pe defectele altora pentru a nu fi nevoiti sa-si accepte propriile neajunsuri.
  • Dependenta de droguri si alcool apare adesea ca o modalitate de a suporta greutatile vietii de adult.

In relatiile cu sexul opus, cei cu SPP afiseaza o atitudine de “macho” sau de “femme fatale” pentru a-si ascunde nesiguranta si teama de a nu fi respinsi. Cand se vad acceptati de un eventual partener incep sa dovedeasca un comportament copilaresc si devin foarte gelosi, cu iesiri violente. Se infurie des, mai ales daca partenerul isi exprima nevoia de independenta.

sursa de inspiratie: Clubul Taticilor

Anunțuri

Atacul de panica – pe ordinea de zi

In ultimii ani a crescut numărul Constănţenilor care suferă atacuri de panică?

Nu stiu daca a crescut in mod real nr. constantenilor ce manifesta simptomele unui atac de panica sau a crescut de fapt nr. persoanele ce au capatat o deschidere spre a se adresa unui specialist (medic, psiholog, psihiatru, psihoterapeut) in momentul in care traiesc setul de simptomele fizice ale atacului de panica (respectiv frica sau disconfort intens).

 Prevalenta pe viata a panicii , cu sau fara agorafobie (frica de a se afla in locuri deschise), se situaxa conform studiilor de specialitate  undeva intre 1.5% si 3.8%, fiind diagnosticate de doua ori mai multe femei decat barbati.

In general primul atac de panica debuteaza undeva in jurul varstei de 20 de ani. Doar in cazuri rare poate debuta inainte de 16 ani sau dupa 45 de ani

 Care sunt factorii ce favorizează atacurile de panică?

Nevoia, dorinta de a evita anumite situatii, „frica” de nou, rezistenta scazuta la schimbare, dezvoltarea unui tip de atasament insecurizant inca din frageda copilarie. In cea mai mare parte aparitia unor ganduri cu caracter limitativ ( ganduri automate distorsionate, convingeri distorsionate, scheme cognitive disfunctionale) pe un fond de anxietati anticipatorii.

Putem vorbi de asemeni de sensibilitatea la anumiti stimuli sau conditii ( a fi la inaltimi mari, in spatii inchise, spatii deschise, singuri) Aceasta reactie poate fi adaptativa din punct de vedere biologic (sustin unele dintre modelele evolutioniste ale atacului de panica).

Traversarea unui spatiu deschis,spre exemplu, putea reprezenta un pericol considerabil, deoarece individul putea fi vazut si atacat mai usor, era expus potentialilor dusmani. Raspunsul organismului la aceasta situatie era de fuga sau incremenire – similar raspunsului simpatic si parasimpatic din atacul de panica.

Tinand cont ca in viata contemporana posibilitatea de a scapa de anumite situatii este redusa (exemplu metrou sau magazine mari), anxietatea excaladeaza si ia forma atacului de panica.

 Cum se manifestă atacurile de panică? (simptome)

Atacurile de panica sunt reprezentate de un set de simptome fizice de frica si discomfort intens, care pot include palpitatii, transpiratie, tremor sau trepidatie, senzatia de scurtare a respiratiei, senzatia de strangulare, durere sau discomfort precordial, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul (sau frica de a nu innebuni), frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de caldura

 Atacurile de panica se instaleaza brusc sin u dureaza mai mult de 30 de minute, atingand nivelurile maxime de anxietate in primele 10 minute. Persoana ce experimenteaza atacuri de panica neasteptate, recurente, se teme ca va avea noi atacuri, se ingrijoreaza de implicatiile acestora si isi schimba comportamentul din aceste cause, este diagnosticata cu atacuri de panica. Primul atac de panica adesea poate coincide cu un eveniment de viata stresant. De cele mai multe ori acest prim atac este interpretat gresit ca fiind catastrofic

 Potrivit DSM –IV ( American Psychiatric Association, 1994), multe personae cu atac de panica au si agorafobie.

Din cauza generalitatii si a impredictibilitatii aparente a atacurilor de panica si a inabilitatii de a le controla, multe personae cu atac de panica si agorafobie considera ca viata lor este foarte restransa din cauza nevoii de a evita o serie de situatii . In multe cazuri acest lucru se poate sonda cu instalarea depresiei.

Deseori, panica se declanseaza in jurul orei 1.30 noaptea. O persoana poate fi trezita de panica din somn. Panicile nocturne se declanseaza noaptea, la 1 – 4 ore dupa adormire, 54% dintre indivizi considerand considerand panicile nocturne mult mai severe decat cele diurne (Barlow si Craske, 1988). Aceste “panici nocturne” sunt diferite de celelalte atacuri de panica, prin faptul ca ele nu sunt associate cu activitate fizica si clientul (pacientul) este “relaxat”.

Atacul de panica este diferit de alte tulburari de anxietate prin faptul ca acestea din urma sunt mult mai dependente si mai sensibile la context. De exemplu fobia sociala se manifesta doar in situatii sociale (exemplu – folosirea tualetelor publice, consumul de alimente in locuri publice), fobia specifica apare doar in prezenta anumitor stimuli specifici (de exdemplu atingerea unui sarpe ), tulburarea obsesiv – compulsive se manifesta doar atunci cand persoana respective este expusa unui stimul consistent cu obsesia (de exemplu expunerea la praf/murdarie).

Aproximativ jumatate dintre clientii (pacientii) cu atac de panica au si tulburari de personalitate; tulburarea de personalitate evitanta sic ea dependenta sunt cele mai frecvente. In unele cazuri, tulburarea de personalitate se poate datora intr-o oarecare masura evitarii agorafobice. De exemplu o persoana cu agorafobie poate deveni dependenta, datorita nevoii sale de a fi insotita.

Psihoterapeutul, clinicianul, psihiatrul sunt specialistii ce pot stabili in mod diferential daca un individ sufera de fobie specifica, fobie sociala sau atac de panica prin identificarea naturii senzatiei de teama.

Raspunsul “DA” la urmatorul tip de intrebare indica diagnosticul de atac de panica:

 – Se teme clientul (pacientul) de senzatii interne care pot duce la pierderea controlului?

Când este necesar consultul de specialitate şi unde trebuie să mergem mai întâi? La medic, la psiholog?

 Multi clienti (pacienti) ce manifesta simptomele associate atacului de panica consulta prima data un medic de teama de a nu se imbolnavi de o boala grava. Deoarece simptomele unui atac de panica seaqmana mult cu cele ale unei conditii medicale severe este foarte important ca individual sa fie examinat din punct de vedere medical, inainte de a incepe interventia psihoterapeutica. Atat terapeutul cat si medicul va dori sa excfluda urmatoarele tulburari fiziologice ce sunt insotite de simptome asemanatoare atacului de panica :

  •  Cardiovascular: aritmie, tahicardie, boala cardiovasculara, insuficienta cardiaca, stenoza mitrala, hipertensiune, hipertensiune ortostatica posturala, atac ischemic transient, atac de cord/cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonary, infarct miocardic(faza recuperatorie)
  • Respirator: bronsita, enfizem, astm, boala colaginoasa, fibroza pulmonara
  • Endocrin/hormonal: hipertiroidism, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, pheochromocytoma.
  • Neurologice/musculare: epilepsie temporala, myastheniegravis, sindromul Guillain-Barre.
  • Auditiv: sindromul Meniere, labirintita, vertij positional benign, otita medie, mastoidita.
  • Hematologic: anemie
  • Medicamentos: intreruperea administrarii antidepresivelor, a sedativelor, a tranchilizantelor, folosirea sau intreruperea folosirii alcoolului, folosirea substantelor stimulante, cafeinism, efectele secundare ale folosirii unor medicamente.

 Prin ce metode am putea preveni sau trata atacurile de panică?

 Actiunea factorilor de modelare a “sistemului de valori” socioculturale si moral-religioase are ca effect formarea personalitatii individului si a grupului social – uman respective. Acest process complex priveste si starea de sanatate mintala.

Structura si dinamica sociala reprezinta unul dintre factorii importanti cu rol formative si de protectie a starii de sanatate mintala pentru grupul comunitar – uman.

Factorii protectori ai sanatatii mintale dispar treptat in societatea moderna, cooperarea dintre indivizi fiind inlocuita cu competitia. Morala concurentei nu se limiteaza numai la relatiile formale dintre oameni, ci se extinde la schimbarea atitudinilor, a mentalitatilor, sensibilitatii si, in final, la insasi natura finite umane. Omul modern isi pierde treptat identitatea si se dizolva in masa. Imaginea omului modern este rezultatul unor standarde formale impersonale si depersonalizate. Continutul sufletesc se reduce rapid la pulsiunile primare, un mod de a gandi simplu, schematic, o sensibilitate lipsita de gust, centrata pe placerile immediate, dezinteres, apatie, lipsa de responsabilitate morala, conduite “libere” , lipsa de initiative, etc.

 Metodele psihoterapeutice, psihopedagogice si profesionale au un rol important in mentinerea si promovarea unei sanatati mentale si a unui stil de viata bazat pe o igiena mentala sustinuta. Conform unei strategii bine definite, igiena mentala organizeaza actiunea de psihoprofilaxie si recuperare a sanatatii mintale in grupul social.

Principii de dorit intr-o familie

  • fiecare membru de familie  (adult fiind) are nevoie de o igiena psihologica personala (sa isi constientizeze gandurile, sentimentele) sa se ingrijeasca de ele;
  •          
  • fiecare membru adult al familiei are nevoie de a isi cunoaste si recunoaste trecutul de familie, de a cunoaste traumele si durerile stramosilor, apoi de a isi integra trecutul in viata lui;
  • fiecare membru de familie are nevoie sa participe activ in acea familie (pentru a se responsabiliza si diferentia);
  • fiecare membru al familiei exprima direct ce il supara si este capabil sa negocieze dorintele lui;
  • fiecare membru adult se responsabilizeaza pentru ceea ce face si nu face in acea familie  (cand un copil are un simptom de exemplu tic sau enurezis, fiecare membru de familie are nevoie de a constientiza cum contribuie la mentinerea simptomului);
  • cand se adopta un copil este neaparat necesar ca acel copil sa isi cunoasca istoria de viata – adevarul nu trebuie ascuns;
  • fiecare membru adult al unei familii are nevoie de a cunoaste dramele familiei lui, de a cunoaste pierderile stramosilor pentru a nu mai contine in psihicul lui toate aceste drame.

Aceste informatii au nevoie de a fi constientizate pentru a nu mai influenta generatiile ce vin

sursa de inspiratie: C.A. Levitchi