Povestea navigatorului

Undeva, candva, pe o mare nemarginita naviga un navigator solitar. Nu se stie cum ajunsese pe mare, cum devenise navigator, de unde isi dobandise abilitatile de a manui o barca, de a citi harta stelelor, de a naviga. Navigatorul plutea pe apa nesfarsita in barca lui, nici prea mare, nici prea mica, indreptandu-se undeva, oriunde unde ar putea fi locul lui.

Zilele navigatorului erau ba lungi, ba scurte depinzand de toanele marii care ii era si companion si dusman. In zilele in care marea era calma si nimic nu ii tulbura suprafata lucioasa, timpul parca statea in loc, iar navigatorul se topea sub soarele torid al nemiscarii.

In zilele in care apa era tumultoasa si furtunile ii dadeau forta de a distruge orice plutea pe suprafata ei, navigatorul parca nu mai exista, toate resursele sale fiind concentrate in dorinta de a supravietui. In aceste zile furtunoase navigatorul se gandea cu melancolie la zilele de calm si moliciune, pe care atunci cand le avea nu le apreciase.

In aceste zile de lupta continua navigatorul se retragea in lumea imaginara a zilelor calme si isi facea tot felul de planuri, isi promitea tot felul de lucruri si mai ales isi promitea ca atunci cand calmul va reveni in viata sa nu il va mai dispretui.

Furtunile treceau, suprafata marii devenea lucie dinnou, iar navigatorul se bucura de linistea pe care i-o aduceau. Insa, nu la mult timp dupa aceasta, furtuna se declansa din nou, de data aceasta in sine, o furtuna de idei si emotii, de sentimente si ganduri pe care nu le putea controla.
Atunci cand marea era linistita, iar navigatul pasnic, navigatorul simtea cum viata lui il copleseste si nu stia ce sa faca cu sine. Atunci privea la suprafata apei si se intreba oare ce se ascunde acolo, oare ce s-ar intampla daca ar cadea in apa si s-ar duce la fund, in adancimile marii, oare ar putea respira sub apa, oare ce pericole si minuni se ascund sub oglindirea muta de apa.

In zilele in care calmul aierului ii tiuia in urechi, si-ar fi dorit sa se intample ceva care sa il scoata din sine si sa ii dea raspunsurile pe care nu le gasea, care sa puna sfarsit furtunii care era el. Uneori mai trecea pe langa insule si le privea curios intrebandu-se cum ar fi daca s-ar opri acolo, cum sunt oare localnicii, oare ar putea sa isi gaseasca si el un loc printre ei?
Insa, nu se oprea, mergea mai departe spunandu-si mereu “La urmatoarea”, caci nu se simtea pregatit sa renunte la ceea ce cunostea, la viata lui de navigator, la cautarile lui deasupra si in interiorul marii.

Cand furtunile reveneau, cand timpul disparea din nou si nu ramanea decat crunta lupta pentru supravietuire, navigatorul zambea si se simtea din nou viu pentru o vreme, pentru ca mai apoi sa se simta sfarsit dorindu-si cu disperare calmul taios al zilelor nemiscate. Din nou promisiuni, din nou rugi fierbinti sa supravietuiasca si de data aceasta, din nou gandul la o insula unde nu va trebui sa mai lupte atat de mult pentru a fi .
Si din nou furtunile treceau, el era inca aici, cu sine, din nou nevoit sa se asculte, sa se caute si sa nu gaseasca linistea pe care simtea atata nevoie sa o aiba. O noua insula, din nou “La urmatoarea”. Din nou tacerea zilelor in care nu stia ce sa faca cu sine, din nou dorinta de ceva care sa il faca sa fie altfel, sa iasa din ciclicitatea sinelui sau.

Tot asa, anii trecura, sute de furtuni  fura supravietuite, sute de insule lasate in urma, mii de zile calme uitate, mii de intrebari ale sinelui trecute sub tacere. Iar viata navigatorului era la fel, furtunile erau la fel, lupta pentru supravietuire mai usoara, caci acum avea experienta multor alte batalii cu elementele castigate, zilele linistite placute, caci acum acceptase ca nu toate intrebarile trebuie sa aiba raspunsuri.
Acum nu mai privea cu jind la suprafata opaca a marii intrebandu-se ce se afla pentru el acolo, caci tot ceea ce avea nevoie se afla la suprafata. Nu pe o insula, nu in profunzimile marii, nu in mijlocul furtunii sau in falsul calm al zilelor linistite, tot ce avea nevoie era in jur si in sine, toate impreuna il faceau pe el si viata lui.

Navigatorul nu putea fi navigator decat navigand. Atat prin pericolele marii tumultoase cat si prin zilele de calm torid.
Astfel, navigatorul isi dadu seama ca tot ceea ce cautase mereu, ceea ce ii provocase atatea stari de neliniste si indoiala, era de fapt o cautare goala, caci ceea ce i se potrivea lui cel mai bine era chiar ceea ce era.

Navigatorii nu au cum sa fie navigatori daca nu navigheaza, nu? Iar el era un navigator, asa cum fusese si cum avea sa fie pana la ultima furtuna.
Calmul marii din sinea sa veni din constientizarea propriei naturi si din acceptarea ei, din acceptarea faptului ca navigatorul nu poate fi daca nu navigeaza pe marea lucie sau tumultoasa.
Astfel navigatorul isi gasi insfarsit locul pe care il cautase atat de mult: pe mare, navigand.

sursa de inspiratie …

Anunțuri

Stabilirea granitelor relationale

Stabilirea granitelor in relatii, a limitelor, nu se refera la a-i obliga pe altii sa se schimbe. Presupune decizia ta in privinta a ceea ce esti pregatit sa tolerezisi apoi comunicarea acestei granite ferm si consistent.

Daca ai granite i…

nstabile, s-ar putea sa iti asumi responsabilitatea sentimentelor si problemelor altor persoane. Viata ta poate fi haotica si plina de dramatism. Ai putea considera ca este dificil sa spui „NU” datorita fricii de a fi respins. Ai putea sa fii fie supra responsabil si in control, sau pasiv si dependent in relatiile tale cu altii. Vei fi foarte tolerant cu comportamentul abuziv al altora in ceea ce te priveste. Iti vei compromite valorile pentru a multumi pe cineva sau pentru a evita conflictul.

Ponturi pentru stabilirea unor granite sanatoase in relatii:

Fa-o chiar daca te consideri egoist sau vinovat. Ai dreptul sa ai grija de tine insuti;
Incepe cu deciziile usoare;
Fa-o clar, fara emotii si foloseste cat mai putine cuvinte posibil;
Nu aduce justificari, scuze sau rationamente;
Vei fi testat de altiicare cunt obisnuiti sa aiba capacitatea de a-ti detine controlul sau a te manipula. Ramai ferm sau pur si simplu indeparteazate (pleaca);
Dezvolta un sistem de sprijin pentru cei care iti respecta granitele;

A invata sa stabilesti granite sanatoase presupune timp.

Daca ai granite nesanatoase, ii vei atrage pe acei care vor profita de tine datorita acestui lucru. Asadar incepe sa atragi in jurul tau, in viata ta, oameni sanatosi.

 
sursa de inspiratie: Ruchika Singh

Perfectionismul – un mod de a-ti afirma personalitatea

Femeile considera adesea ca fericirea familiei, castigata cu pretul eforturilor lor supraomenesti de a face ca in casa sa domneasca ordinea, este inviolabila si vesnica. Si, in majoritatea cazurilor , barbatii apreciaza rezultatele muncii lor. Chiar le considera sotii ideale. Dar care … te plictisesc intr-asa hal cu casa lor sterilizata, ca…

te apuca cascatul.
– grija exagerata pentru ordine si curatenie, atrag atentia psihologii, este adesea un simptom al neincrederii in sine, un semn de slabiciune. O persoana care tine o ordine ireprosabila in casa pare a incerca sa se ascunda in acest univers, in care domneste ordinea, de haosul lumii de afara, care e prea complicata pentru ea si o ingrozeste. Asta o face sa se afle intr-o permanenta stare de tensiune: un deranj cat de mic in casa, un lucru clintit putin de la locul lui ajunge sa fie un motiv de enervare si de suparare teribila. Cu timpul insa intretinerea casei incepe sa le ia insa gospodinelor inversunate mult prea mult timp si toata puterea: nu mai sunt instare de nimic altceva.
Urmarea: un sentiment de insatisfactie si de singuratate in cuibusorul care straluceste de curatenie.
Se mai poate aprecia deasemeni, in cazul persoanelor care sufera de mania curateniei, ca poate fi vorba si de … o constiinta incarcata: este posibil ca aceste persoane sa aiba pe suflet mici pete intunecate, a caror amintire se straduiesc sa o indeparteze printr-o exagerata si interminabila curatenie.

Asta nu inseamna ca trebuie sa cadem in admiratia persoanelor neglijente, care-si tin dusumelele pline de praf, prosoapele murdare, … . Nici vorba de asa ceva, doar casa ne reprezinta, este o continuare a eului nostru. In cazul celeilalte extreme, a cuiva care nu-si poate tine casa ordonata si curata, poate fi vorba de un conflict launtric serios. Ganditiva putin, daca un om nu-si poate organiza viata in propria lui casa, cum sa rezolve el lucruri importante?

Important de retinut: lucrurile nu sunt atat de simple si de lipsite de nuanta. Stim cu totii ca exista familii care duc o viata cat se poate de placuta si de interesanta in case in care domneste o mare harababura, dupa cum exista si case puse la punct, in care s-au instalat pentru totdeauna tristetea si nemultumirea reciproca.

 
sursa de inspiratie: M. Ripinskaia

Mai bine cu baietelul mamei decat singura cuc – 2

De retinut:

 – nu alerga de indata ce te chiama. Nu esti de la salvare. Nu-l ajuta. Sa se obisnuiasca sa iasa singur din cele mai complicate situatii. Tot ce trebuie sa faci este sa te entuziasmezi de imaginatia lui, sa-l lauzi ca a gasit solutia la problema.

– nu-i vorbi ca si cum ai fi mama lui. Si nu te prosti cand vorbesti cu el. Chiar si numele de alint alegel mai barbatesc.

– da-i tigrisorului sarcini foarte precise in gospodarie. Nu pregeta sa i le amintesti, chiar daca uneori e mai usor sa le faci singura. Lauda-l, dar nu-l pisa daca greseste ceva.

– nu mai face tu ceea ce trebuie sa faca el. Isi arunca imbracamintea? Las-o acolo! Si-a pierdut ceasul? Nu i-l cauta! Nu mai avea grija sa ii iei agenda noua si sa-i schimbi calendarul!Compatimeste-l sau glumeste, daca vezi ca e uituc sau neglijent. Apropo, umorul e un doctor excelent!

– desigur, isi va uita de doua ori cheile acasa, se va da de ceasul mortii, va intarzia la serviciu, va primi un perdaf din partea sefului. Dar pe urma se va obisnui sa -si puna lucrurile la locul lor. Si, ce este mai important, va scapa pentru totdeauna de remarca ta malitioasa: ” S-ar zice ca nu poti face nimic fara ajutorul meu.” Iar el, in adancul sufletului, se va regasi.

– adreseazai-te ca unui barbat matur, pe care te poti baza in cea mai dificila situatie. Inceteaza sa fii pentru el o mama exigenta, cicalitoare sau invatatoarea severa de la scoala, la a carei simpla aparitie incepea sa tremure.

– facandu-i vesnic observatii si dirijandu-l , te convingi si pe tine si – ce-i mai grav – il determini si pe el sa creada ca nu-i instare de nimic. Simtindu-se tot timpul criricat si judecat, incepe sa isi reverse nemultumirea de sine asupra ta. Doar de la tine i se trage nemultumirea. Nu cumva incepe sa te iubeasca si mai putin din cauza asta?

– Purtandu-ne cu sotul precum o mama cu copilul ei, omoram noi insine pasiunea. Fiindca reversul este ca barbatul incepe sa se poarte cu femeia iubita precum cu o mama. Iar in acest caz, intra in actiune tabuul sexual, adanc ascuns in subconstientul barbatului. Vei vedea ca, dupa un timp, perceptia lui despre tine nu va mai putea fi romantica, erotica. Apropo, acest proces are si o reciproca: dupa o vreme, nici femeia nu mai simte o atractie pentru un astfel de barbat.

sursa de inspiratie: N. Baratova

Mai bine cu baietelul mamei decat singura cuc – 1

Deseori, baietii rasfatati peste masura de mamica sunt insuportabili in viata de familie. „Baiatul mamei” este cel mai raspandit tip de barbat, si asta nu numai in ziua de azi. Mai clar spus, acestia sunt tipul de barbat care nu cunosc decat o forma de manifestare a dragostei – dragostea materna.
Multumita mamicilor care isi iubesc fiii cu o dragoste oarba si irationala, crezandu-i pe acestia ca progenituri infantile, vulnerabile, care nu stiu decat de ele si de problemele lor, acesti baieti rasfatati devin barbati infiorator de egoisti, cu apucaturi de printisori orientali.
O casatorie cu un baiat al mamei sfarseste cel mai adesea, cu un divort.

 
De multe ori, atunci cand ne indragostim, noi, femeile, ne supraestimam trainicia sentimentelor. Cand insa nu ni se raspunde cu aceeasi dragoste, pasiunea se stinge.
 
In afara de asta, oricat ar parea de ciudat, rolul mamicii, pe care si-l asuma multe femei, dauneaza adesea vietii de familie.Oricat si-ar iubi un baiat in copilarie mamica plina de grija, crescand, va incerca sa iasa de sub excesiva tutela materna. Mai cu seama in ceea ce priveste viata lui personala. Iar sotia, cu admonestarile ei („iar ti-ai uitat actele!”), cu sentintele ei(” Nu-l suna pe nemernicul ala, ca nu da doi bani pe tine!”) si chiar cu ordinele ei („Hai, gata, pune-ti scurta pe tine si dute!”), incepe sa-l irite pe sot in subconstientul lui. E satul de cicaleala. Si el se poate razvrati impotriva ta, asa cum se razvratea in copilarie impotriva autoritatii mamei. Sa fii in permanenta un nepriceput, un „copilas fara minte” condus si dirijat – asa ceva nu suporta oricine. Se va revolta, dar … iti va ingadui sa ai grija de el, fiindca acesta este stereotipul relatiilor lui cu femeia – sa primeasca dragostea si grija ei.
 
Asemenea relatii ucid pasiunea.
sursa de inspiratie: N. Baratova

Vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea inseamna sa te arati celorlalti complet, gol-golut, fara sa ai retineri care vin din frica de rejectie sau judecata. Inseamna sa spui “Sunt aici in carne si oase. Acestea sunt punctele mele forte, acestea sunt slabiciunile mele, acesta sunt eu – ia-ma sau lasa-ma”.

Ni se pare ca vulnerabilitatea este slabiciune. Brene Brown vorbeste despre ea ca risc emotional, expunere, incertitudine. Hraneste vietile noastre zi de zi. Iar vulnerabilitatea pare sa fie cel mai puternic instrument al curajului – sa te lasi vazut si sa fii sincer.

In ciuda a ceea ce ar zice unii, este foarte atragator sa fii vulnerabil. Motivul pentru care nu functioneaza pentru ei este faptul ca isi trag concluziile dupa persoane cu o stima de sine scazuta care atrag persoane care le trateaza rau – asa cum se trateaza si ei pe ei insisi.

Dar pentru a putea fi vulnerabil fata de cineva e nevoie mai intai sa fii sincer cu tine insuti. Iar pentru asta e nevoie sa lasi lucrurile sa iasa la suprafata, sa nu le mai suprimi – suprimarea gandurilor duce la efecte negative adverse de tot felul.

1. Iubeste si accepta fiecare parte din tine.
2. Inceteaza sa mai actionezi ca si cand ai avea mereu nevoie de confirmari sau sa vezi daca pentru el e OK.
3. Nu te transforma intr-o victima a propriei tale vulnerabilitati.

Ceilalti te vor accepta asa cum esti daca tu esti OK cu tine insuti, chiar si cu partile tale mai intunecate. Daca inca te mai judeci, si ei vor continua sa te judece. Sa te iubesti asa cum esti nu inseamna neaparat sa vrei sa te schimbi. Inseamna sa realizezi “Sunt imperfect dar sunt programat sa traiesc, sa fiu iubit si sa fiu cu ceilalti”.

De fiecare data cand iti vine sa te judeci pentru ceva fa urmatoarele:
1. Adu-ti aminte ca e doar Ego-ul cel care te judeca, nu Sinele tau adevarat.
2. Spune-ti “Ma iubesc si ma accept complet exact asa cum sunt”.

sursa de inspiratie: S. Tamas