Democratie versus suveranitate indivi-duala! – povestea cuplului BERBEC – OAIE

Cuvantul DEMOCRATIE provine din grecescul demos , popor (populatie) si kartos, putere. Poporul este cel care detine puterea.  Puterea de a guverna.

Adevarat? Tu ai luat parte sau ai participat vreodata la o decizie politica? – NU.

Democratia, definitie revazuta si corectata, consta in dreptul de a pune un X in fata unui nume deja ales dinainte, o data la patru ani. Atat si nimic mai mult. Asazisii reprezentanti se vad astfel investiti cu putere absoluta de catre popor. Votandu-i le semnam un cec alb. De fapt noi traim intr-o pluto (bogatie) – cripto (ascunsa) – biro/tehno (functionari / computere) cratie. O dictatura camuflata. O putere mondiala.

Intr-o tara democratica, populatia este indreptatita sa guverneze conform deciziilor luate de marea majoritate.

Care majoritate? – majoritatea membrilor din guvern. Realizez foarte repede faptul ca acesta din urma constituie minoritatea majoritatii. Prin urmare, toate deciziile sunt luate de catre o minoritate neinsemnata ! Trebuie sa ma gandesc. In plus majoritatea implica minoritatea, la fel ca si superioritatea si inferioritatea, la fel ca si guvernantul si guvernatul. Doua persoane diferite, dualitate, divizare si razboi. Chiar”adevarata” democratie, dorita adeseori, este falsa. Este bazata pe dualitate. Numai fuziunea guvernant / guvernat intr-o singura si aceiasi persoana conduce la unitate si pace.

Problemele politice nu sunt politice. Sunt umane. Nu este nevoie de actiuni umanitare, si cu atat mai putin de interventii armate. Sa reamintim fiintelor umane ca ele au puterea de a crea paradisul pe Pamant.

Abordam deci un subiect foarte delicat despre care se vorbeste din ce in ce mai mult. SUVERANITATEA, adica autoritatea suprema , cu putere absoluta pentru detinatoarea sa.

Suveranitatea persoanei reprezinta singura suveranitate adevarata. Suveranitatea se defineste precum autoritatea suprema. Este divina si nelimitata. Numai persoana constienta de divinitatea sa interioara poate fi suverana.

In legea Dreptului Cutumial (Obiceiul Pamantului) este mentionata suveranitatea persoanei. Persoana naturala este denumita suverana.Ori, este imposibil sa fii suveran si sa te supui in fata oricarei alte legi decat a ta insati, sa te supui Constitutiei sau Bibliei. Atunci Legea, Constitutia sau Biblia este suverana si nu persoana.

Nu exista decat o suverana: sau eu sunt, sau altcineva sau altceva. Suntem sase miliarde de persoane suverane si traim impreuna pe un pamant suveran. Iata singura optiune adevarata. Noi detinem raspunsul: spunem Da sau NU divinitatii noastre interioare suverane ?

Domnul Berbec si Doamna Oaie

Iata un cuplu a carui viata este cel putin agitata. Doamna Oaie este emotiva si doreste sa se emancipeze. Domnul Berbec este rezonabil si prefera, in schimb, status quo. Ea ameninta ca pleaca iar el, face tot posibilul pentru a o retine. Este stare de razboi.

Nu se deosebeste cu nimic de viata noastra cotidiana, nu-i asa? S-ar putea ca noi sa fi creat o situatie politica dupa chipul si asemanarea noastra? – DA   Politicienii sunt cei care vor regla neintelegerile noastre? – NU

Conflictele care domnesc intre Berbec si Oaie reprezinta proiectia conflictelor care domnesc in interiorul meu, intre principiul masculin si principiul meu feminin. Unul doreste siguranta lui „a avea”, celalalt doreste emanciparea lui „a fi”. Cum „a avea” si „a fi” sunt opuse, exista dezacord. Ma aflu in dualitate, in diviziune si razboi. Sufar.

Apoi imi amintesc cine sunt. Dau prioritate principiului meu feminin, „a fi”, si in mod automat apare principiul mascului, „a avea”. Realizez mariajul perfect si aceasta uniune elibereaza spiritul imprizonierat in materie.

Cheia prioritatii principiului feminin este perfecta. Este suficient sa o utilizezi pentru a cunoaste fericirea, bucuria, abundenta, puterea, sanatatea, nemurirea, nelimitatul. Pentru a avea acces la ea trebuie in prealabil sa moara conceptele de tara suverana, sau de provincie suverana, si sa se nasca propria mea suveranitate indivi-duala. Trebuie sa imi abandonez apartenenta la o tara, o rasa, o patrie, o cultura, o limba, o religie, o familie, un partid, o profesie, etc. Parasesc turma fals suverana si urmez numai ordinele constientei mele. Fara asteptari, fara garantii.

sursa de inspiratie: Ghis