Diferenta intre putere si curaj

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.
Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.
Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.
Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.
Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.
Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.
Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.
Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.
Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.
Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.
Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.
Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata

Talentul numit SCUZENIE

” Avem facturi de plătit, chirii, rate etc., nu putem face abstracţie de aceste lucruri! Trebuie să facem ceva în acest sens, trebuie să avem o sursă de venit! În momentul în care trăim doar pentru a plăti facturi, lucrurile se complică. Plecăm teleghidaţi la serviciu, șteptăm să se termine programul, intrăm din nou în trafic, ne enervăm, ajungem acasă, ne uităm la știri, ne salutăm familia pe scurt, mâncăm în grabă, apoi ne uităm la un film și ne culcăm. A doua zi ne trezim din nou posomorâţi și o luăm din nou de la capăt. O dată pe an încercăm printrun concediu să ajungem la un echilibru, este însă mult prea puţin!

Câte zile din viaţa ta arată așa? Întreb din nou: Câte zile din viaţa ta sunt teleghidate, parcă trase la Xerox?

Este paradoxal, acordăm mai multă atenţie facturilor, părerilor celorlalţi, bârfelor, traficului! Un lucru îl facem bine, și anume să ne scuzăm că nu avem timp pentru noi. Acest talent numit ”scuzenie” este arma noastră finală, atât faţă de noi, cât și faţă de ceilalţi.

Suntem buni, ne scuzăm, ne victimizăm și ne reluăm fiecare zi monotonă de la capăt. Nu ne oferim minţii noastre nici măcar o oportunitate, nu încercăm să ne dăm nici măcar o șansă, iar dacă dăm o șansă, este unaa amânării! Amânăm și ne scuzăm ca și cum am trăi mii de ani! Probabil ai înţeles și simţi că ai doar o viaţă! Uită-te în urmă, poate totuși vezi și lucruri bune, iar în acest caz este minunat!

Cum arată grădina minţii tale? Cum sunt gândurile și experienţele tale? Ce faci în acest sens? Sunt în grădina minţii tale mai multe buruieni decât flori? Au sufocat oare buruienile frumoasele flori sau poate nu mai sunt nici măcar flori? Buruienile pot reprezenta grijile, stresul și lucrurile neimportante, chiar sufocante! Poate amânăm smulgerea buruienilor! Putem ajunge în stadiul în care ne putem convinge că noi nu creștem flori, ci buruieni sufocante! Ne uităm la ele ce mari și frumoase cresc, le admirăm și contemplăm! Aceste buruieni sunt frumoase, atât de frumoase încât le arătăm și celorlalţi, ba chiar încercăm să-i convingem și pe ei să planteze asemenea buruieni!
Încearcă pentru câteva clipe să te gândești la viaţa ta, la flori și la buruieni! Oare florile tale ce mai fac, sunt culcate la pământ? Nici nu ne mai amintim bine de ele! Poate că mai sunt pe undeva, însă efortul este prea mare pentru a avea o grădină a minţii minunată!

Poate totuși simţi și-ţi imaginezi că ai putea face mai mult pentru tine, poate poţi să devii cea mai importantă persoană din viaţa ta!”

                                                                                                     652x450_129573-ingrijeste-gradina-de-primavara-3-tipuri-de-buruieni-si-cum-le-starpesti                             sursa de inspiratie M. Rujoiu

OGLINDA OGLINJOARA … Iubeste-ti dusmanii

Tot ceea ce respingi in tine insuti, Universul va recrea in fata ta, pentru a-ti atrage atentia. Cum vei lasa iubirea sa infloreasca in inima ta, daca aspecte din sinele tau vor fi respinse de tine?
Cum ai putea sa invingi luptand cu tine insuti?
Dusmanii sunt prietenii nostri. Ei ne oglindesc cel mai adang fricile sau neputintele.
Inamicul inversunat este doar un ecran de proiectie pentru „demonii” pe care ii contii, dar pe care nu ai invatat sa-i iubesti.
Iadul exista, este sediul tuturor energiilor neintelese si reprimate.
Iadul este mai degraba o stare decat un loc.
In cazuri extreme, energiile acumulate prin reprimare, distrug structura de rezistenta a Eului, ducand la aparitia patologiilor psihice.
Demonii pe care nu-i poti privi la celalalt, care iti provoaca furie, dezgust sau frica irationala sunt proprii tai demoni.

Nu uita ca diavolul este un inger cazut.
De ce anume crezi ca are nevoie pentru a se inalta daca nu de dragostea si acceptarea ta?

Dusmanii sunt mai intai inauntru.
Oamenii pot indura suferinte cumplite fara sa fie dispusi sa inteleaga de ce sufera. Unii repeta aceleasi experimente fara a invata nimic din ele. Daca nu ai invatat nimic despre tine, este ca si cum ai ramane restantier la o anumita disciplina.
Vei continua sa dai examen la ea, adica vei fi pus in continuare in situatii in care sa gasesti un model alternativ de comportament.

Asadar viata seamana foarte mult cu o scoala.Diferenta este ca examenele nu pot fi platite pentru a fi luate, iar profesorii sunt interesati doar de cunoasterea si evolutia ta.

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul Univers. Bucură-te şi savurează acest lucru! – Osho

Vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea inseamna sa te arati celorlalti complet, gol-golut, fara sa ai retineri care vin din frica de rejectie sau judecata. Inseamna sa spui “Sunt aici in carne si oase. Acestea sunt punctele mele forte, acestea sunt slabiciunile mele, acesta sunt eu – ia-ma sau lasa-ma”.

Ni se pare ca vulnerabilitatea este slabiciune. Brene Brown vorbeste despre ea ca risc emotional, expunere, incertitudine. Hraneste vietile noastre zi de zi. Iar vulnerabilitatea pare sa fie cel mai puternic instrument al curajului – sa te lasi vazut si sa fii sincer.

In ciuda a ceea ce ar zice unii, este foarte atragator sa fii vulnerabil. Motivul pentru care nu functioneaza pentru ei este faptul ca isi trag concluziile dupa persoane cu o stima de sine scazuta care atrag persoane care le trateaza rau – asa cum se trateaza si ei pe ei insisi.

Dar pentru a putea fi vulnerabil fata de cineva e nevoie mai intai sa fii sincer cu tine insuti. Iar pentru asta e nevoie sa lasi lucrurile sa iasa la suprafata, sa nu le mai suprimi – suprimarea gandurilor duce la efecte negative adverse de tot felul.

1. Iubeste si accepta fiecare parte din tine.
2. Inceteaza sa mai actionezi ca si cand ai avea mereu nevoie de confirmari sau sa vezi daca pentru el e OK.
3. Nu te transforma intr-o victima a propriei tale vulnerabilitati.

Ceilalti te vor accepta asa cum esti daca tu esti OK cu tine insuti, chiar si cu partile tale mai intunecate. Daca inca te mai judeci, si ei vor continua sa te judece. Sa te iubesti asa cum esti nu inseamna neaparat sa vrei sa te schimbi. Inseamna sa realizezi “Sunt imperfect dar sunt programat sa traiesc, sa fiu iubit si sa fiu cu ceilalti”.

De fiecare data cand iti vine sa te judeci pentru ceva fa urmatoarele:
1. Adu-ti aminte ca e doar Ego-ul cel care te judeca, nu Sinele tau adevarat.
2. Spune-ti “Ma iubesc si ma accept complet exact asa cum sunt”.

sursa de inspiratie: S. Tamas

Influenta parintelui asupra procesului de invatare scolara

Odata cu inceperea activitatii scolare, parintii retraiesc cu teama sau bucurie momentele de debut ale propriei scolaritati.

Abandonul puternic resimtit candva din partea celor dragi, odata cu obligativitatea programului de scoala, lupta cu temele sau bucuria noilor descoperiri, eforturile nemaipomenite pentru a obtinenota maxima sau teama teribila provocata de asteptarea de a fi ascultat de catre invatator in fata tuturor sunt trairi vechi, reactivate, care pot influenta atitudinea parintilor fata de comportamentul copilului la scoala. Ei pot crea asteptari frumoase legate de scoala copilului lor sau pot sugera inceperea unui drum lung, anevoios si plin de chinuri. Parintii este necesar sa devina constienti de modul in care pot influenta la aceasta varsta atitudinea scolarului mic fata de noua sa activitate: „invatarea scolara”.

Partea educativa a parintilor in aceasta perioada poate fi ghidata de catre un psiholog ca si specialist in masura vizand:

  • Respectarea unicitatii copilului, a nevoilor si a ritmului de dezvoltare a acestuia – este absolut obligatorie;
  • Disponibilitatea de timp, atentie si indrumare trebuie sa fie maxima, fara insa a prelua si executa noile responsabilitati ale copilului legate de scoala;
  • Increderea oferita, sustinerea copilului in gestionarea activitatilor scolare si aprecierea sarcinilor bine facute trebuie sa devina bune practici pentru parinti, in aceasta perioada a debutului scolaritatii;
  • Colaborarea cu invatatorul si cu factorii decizionali ai scolii trebuie sa fie frecventa si productiva pentru copil.
  • Modelarea activitatilor copilului se face atat prin cerinte si explicatii cat si prin oferirea modelului personal (lipsa preocuparilor pentru invatare si autodezvoltare la parinte genereaza acelasi tip de comportament la copil);
  • Motivarea copilului prin activitatea scolara trebuie sa fie variata si constanta, gustul pentru studiul individual fiind deprins in aceasta perioada a micii scolaritati.

In cartea „Cum se formeaza copiii nostri” se atrage atentia asupra catorva aspecte educative importante, care pot contribui la creionarea personalitatii scolarului mic: copiii invata ceea ce traiesc, deci din experienta directa din interactiunea cu mediul prin intermediul stimulilor si interactiunilor.

Modelele parentale de comportament continua sa fie exemple preferate de imitatie pentru copii, chiar si la varsta scolaritatii mici. In relatiile lor cu co-varstnicii acestia reproduc deseoricomportamentele parintilor (fie ei si „calai”), fie din dorinta de a-i intelege si de a stapani situatiile tensionate cu care se confrunta acasa, fie dintr-o nevoie de identificare puternica cu parintele (fie el si „agresor”), semn al dorintei de acceptare si de iubire neconditionata.

Dincolo de modele, regulile impuse de adult copilului, in joc, sunt fundamentale in construirea personalitatii acestuia, in masura in care acestea suntconsecvente cu manifestarile adultului in viata de zi cu zi.

sursa de inspiratie: E. Anghel

Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu

Vom porni astazi in a analiza acest „paradox”de la un text al lui Henri Michaux:

in manastirea unde ar dori sa fie primit se prezinta un candidat la calugarie. Ii marturiseste staretului; sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici esenta, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin; nimic nu am.       Firesc ar fi fost sa fie de indata respins. Nu asa insa. Ci staretul (abatele, zice poetul francez) ii raspunde: ce are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta , pe aproapele si seamanul tau esti dator sa il ajuti cu ce nu ai . Dute ! Chilia ta este pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta.

Nu din prinosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai – credinta, lumina, incredere, nadejde – le vei dobandi si tu.

Ajutand cu ceea ce nu ai , dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cele ce iti lipsesc; ceea ce crezi ca nu ai, dar care este, va fi in tine. Mai adanc decat adancul sinelui tau, mai tainuit, mai infasurat, mai limpede, izvor navalnic care circula fara oprire, chemand, imbiind la impartasire.

Implinirea nu apare prin suferinta si durere ci prin exces de fericire. Dand ce nu avem, dobandim prin recoseu ceea ce – cu nemaipomenita sfruntare – ne-am incumetat a darui altuia.

Cel ce isi simte launtrul desert, bantuit de neincrederesi slabiciune, cuprins de intuneric si seceta, sa nu se ingrijoreze, sa nu se sperie, sa nu se framante. Sa dea celor ce vin la el, in casa lui, in cabinetul lui, in gradina lui, la usa lui – ceea ce ei asteapta de la el si ceea ce el prea bine stie ca in clipa aceea se poate intampla sa nu aiba.  – ca sa afle credinta, intarire, lumina si o bruma de speranta. Sa le dea. Si, dandu-le, se vor rasfrange si asupra-i, se va milui si el din pomana facuta altuia.

Nu cumva cei buni au dat insetatului din apa din care si ei duceau lipsa; infometatului din hrana pe care nu o aveau, celui gol haina dupa care si ei jinduiau?…

Secretul se arata a fi : sa indraznesti a da ceea ce vremelnic se intampla sa iti lipseasca. Iata paradoxul in toata plinatatea, splendoarea si virtutea lui.

Dar iata si fagaduinta uluitoare: dand ceea ce nu ai, dobandesti ce ai stiut sa dai din golul fiintei tale. Darul suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o raza de lumina proiectata de oglinda – si te inavuteste, te implineste .

Psihoterapeutul este unul dintre cei meniti a da altora credinta si lumina de-i vor lipsi lui o vreme mai scurta ori mai lunga. Chiar si atunci cand se afla in criza.

In adevar, dand peste fire, luam har peste har. Cel slab prin urmare sa rosteasca: da-mi, Doamne, cand sunt descumpanit si gol, vointa si nerusinare ca sa pot da din ceea ce nu am . Iar Tu fa ca darul acesta al meu – paradoxal, absurd si indraznet – sa se intoarca asupra-mi.

sursa de inspiratie: N. Steinhardt

Lectia iubirii de sine

Ma gandesc ca sufletul e cel care adesea ii da lectii personalitatii – care este o parte a sufletului – despre ceva ce sufletul stie deja. Asadar se pare ca in momentul in care este necesar sa invatam iubirea de sine, iar sufletul este iubire, este ca si cum nu te-ai invata pe tine insuti ceva ce deja stii.

Sufletul stie ca totul este una, dar se indeparteaza de aceasta cunoastere pentru a simti separarea si a invata sa se intoarca acasa. Lectiile aduse de personalitate sunt incorporate in suflet, pentru a intelege profund experienta umana.

Chiar daca sufletul stie ca el este iubire si ca este iubit, pentru a intelege deplinatatea iubirii, noi experimentam lipsa iubirii, astfel incat sa invatam Iubirea de Sine din toate fatetele si toate directiile.

sursa de inspiratie: Robert S.

Previous Older Entries