Disciplinarea, pedeapsirea copilului – beneficii si consecinte neplacute

„A face educatie fără sanctiune sau pedeapsă este o utopie, deoarece nu există copil care să nu gresească. Ori, a nu sanctiona greseala înseamnă a o încuraja. Deci pedeapsa e necesară si are rol educativ, însă nu orice pedeapsă. Există pedepse gresite, care au un efect contrar celui scontat”

Pedeapsa poate modela comportamentul celui pedepsit. O serie de studii au evidentiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau tinta unor pedepse excesive tind să recurgă ei însisi la pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, exprimarea pedepsei poate fi amânată până când devin ei însisi adulti si intră în rolul de părinti.
De multe ori părintele se simte vinovat după ce pedepseste copilul, mai ales dacă l-a pedepsit prea aspru, „la mânie”; va regreta ulterior că a folosit o metodă care a avut efecte negative asupra copilului si nu a fost eficientă în schimbarea comportamentului. De asemenea, relatia dintre părinte si copil va avea de suferit: copilul va fi mai putin comunicativ cu
părintele, va căuta afectiune în altă parte, îsi va pierde încrederea în părinte, va ascunde unele lucruri fată de el etc.
Modelul oferit de către părinti are uneori un impact mai mare asupra copilului decât orice alte metode folosite în  disciplinarea lui. Copilul învată cel mai bine imitând, uneori inconstient, exemplul care îi este oferit de către părinte. Adolescentii care au fost loviti aprobă folosirea pedepsei corporale si sunt mai predispusi să o folosească atunci când vor avea copii.
Prin numeroase studii s-a demonstrat „relatia care există între frecventa pedepselor corporale si comportamentul antisocial al tinerilor, numărul de accidente suportat în copilărie si adolescentă, agresivitatea, tulburările de comportament, diminuarea capacităŃilor intelectuale”.

Loviturile brutale pot avea urmări grave si chiar violentele asa-zis „usoare” (bătăi la fund, palme etc.), dacă se repetă si li se atribuie rolul de instrument „educativ”, pot genera acelasi gen de consecinte. Copilul ale cărui greseli sunt sanctionate prin lovituri, trăieste cu frica de a fi lovit si nu îndrăzneste să realizeze numic de teamă că va declansa pedeapsa. El învată că violenta este „solutia” în caz de dezacord si nu ezită să o folosească, la rândul său, atunci când se află pe o pozitie de fortă.
În plan fiziologic, pedepsele corporale repetate „distrug mecanismele naturale de adaptare la situatii periculoase, cum sunt fuga sau autoprotectia, deoarece de loviturile părintilor nu poti nici să fugi, nici să te aperi. Dacă trebuie să facă fată unei situatii periculoase, copilul riscă să se inhibe, să rămână într-o stare de încremenire care îl face incapabil să se protejeze eficient, de unde numărul mare de accidente care li se întâmplă copiilor bătuti”

Programele parentale folosesc o gama larga de interventii adresate părintilor, care pornestc de la premisa că practicile parentale contribuie la geneza, progresul si mentinerea comportamentelor disruptive de-a lungul copilăriei. Un astfel de program îi ajută pe părinti să deprindă abilităti mai eficiente de disciplinare si relationare cu copiii lor. Programul se bazează pe resursele familiale si acordă atentie contextului cultural al familiei.

A fi părinte constituie o provocare care implică creativitate, căldură si abilităti. Creativitatea si căldura sunt greu de învătat. Abilitătile, însă, se dezvoltă prin experientă, atât cu părintii proprii, cât si cu cei ai prietenilor, prin eforturi de a îmbunătăti comunicarea, disciplinarea copiilor, rezolvarea de probleme, monitorizarea, cât si alte aspecte legate de cresterea copiilor.

sursa de inspiratie: C. Oaneș

Anunțuri

In zilele Noii Spiritualitati

Dumnezeul de maine ii va invata pe copii ca frica si vinovatia sunt singurii dusmani ai oamenilor, ca de fapt nu exista decat Iubire – si ca Dumnezeu nu ii va pedepsi nicodata. Dumnezeul de maine ii va invata pe copii sa nu le fie niciodata teama de esec, pentru ca esecul nu exista in imparatia lui Dumnezeu.

Exista doar efortul iar efortul este tot ce conteaza, singurul lucru important, pentru ca orice efort duce la un rezultat, care poarta Viata insasi inainte.
Dumnezeul de maine ii va invata pe copii ca nu exista lipsuri, ci ca exista destul din toate. Ca exista destul din toate lucrurile din care oameni cred ca au nevoie ca sa supravietuiasca si sa fie fericiti, astfel incat ei, copiii, nu vor trebui sa se chinuiasca tot timpul sa fie cei mai buni, sau cei mai rapizi, sau cei mai destepti si nu trebuie sa intre in competitii nemiloase, sa-i nedreptateasca pe altii si sa-i dea la oparte, pentru a se situa printre “invingatori” si pentru a nu ajunge unul dintre “perdantii” din viata.
Dumnezeul de maine ii va invata pe copii  ca nu exista perdanti ci doar persoane care au ratacit drumul. Dumnezeul de maine ii va invata pe copii ca sunt una cu Dumnezeu, ca in viata lor zilnica pot actiona asa cum ar actiona Dumnezeu si ca pot fi asa cum ar fi insusi Dumnezeu.
Educatia este singura unealta – si cea mai importanta care poate fi folosita pentru a transforma omenirea. Cei care detin puterea si cauta sa se agate de ea inteleg foarte bine acest lucru, de aceea fac tot ce pot ca sa ciunteasca sau sa controleze educatia si invatatura in randul semenilor lor.
Modul de a controla o populatie este prin controlul asupra mintii ei, iar cel mai bun mod de a face acest lucru este sa incepi cu tinerii. Ii trimiti pe toti la acelasi fel de scoala, ii inveti pe toti aceleasi lucruri….
 
Cele mai multe dintre scolile conduse de guvern si biserica au functionat in acest fel. Ele se concentreaza pe memorarea mecanica a datelor si pe inocularea permanentea in minte a mesajelor insidioase ale culturii lor.
 
Invatatorii care se vor ivi din Noua Spiritualitate vor intelege ca a le cere copiilor sa memoreze date inseamna a le cere sa recreeze trecutul, dar daca sunt invatati sa memoreze concepte si idei, cum ar fi corectitudinea, toleranta, egalitaea, cinstea, inseamna sa ii indemni sa creeze un nou viitor, pentru ca ei ar putea sa aiba idei diferite de ale voastre.
Ma inatreb daca educatorii vor recunoaste vreodata ca mare parte din aceste probleme si provocari pe care vor trebui sa le infrunte copii din ziua de azi, nu vor avea legatura cu geometria, cu geografia, bilogia sau cu istoria – ci vor fi legate de corectitudien, de toleranta, egalitate si cinste.
O vor face in mediile educationale ce vor aparea din Noua Spiritualitate. Daca telul vostru este sa va transformati specia dintr-o societate primitiva de fiinte, dintre care majoritatea sunt egoiste si violente intr-o civilizatie avansata de fiinte, din care majoritea sunt pline de grija, altruism si iubire, atunci cea mai mare parte a omenirii va trebui reeducata.
Primul pas in acest scop va fi eliminarea pentru totdeauna a pedepsei din educatie.
sursa de inspiratie: N. D. Walsch

Ii vei spune simplu: MAMA!!!“

cea mai frumoasa descriere a rolului de MAMA in viata unui copil.

Candva un copil astepta sa se nasca…

Atunci copilul l-a intrebat pe Dumnezeu: ,, Am aflat ca vrei sa ma trimiti pe pamant! Cum voi putea sa traiesc eu acolo fiind atat de mic si de neajutorat? ”

Dumnezeu i-a raspuns: ,, Am ales pentru tine, un INGER”. Ingerul te va astepta si va avea grjia de tine. ”

“Dar, spuse copilul… aici in Rai nu faceam altceva decat sa rad si sa cant! Asta e tot ce-mi trebuie ca sa fiu fericit. ”

Dumnezeu i-a raspuns: ,, Ingerul tau va canta pentru tine in fiecare zi. Tu vei simti dragostea ingerului tau si vei fi fericit”.

,,Si… spuse copilul,  cum voi intelege ce-mi spun oamenii?Eu nu cunosc limba lor.”

,,Va fi usor…”, spuse Dumnezeu. ,, Ingerul tau iti va spune cele mai frumoase si mai dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodata.  Si cu multa rabdare si grija, ingerul te va ajuta sa inveti sa vorbesti”.

Copilul se uita atunci la Dumnezeu si il intreba: ,,Si ce voi face atunci cand voi dori sa vorbesc cu tine?”

Dumnezeu zambi si spuse: ,, Ingerul tau iti va impreuna mainile si te va invata sa te rogi! ”

Copilul spuse: ,, Am auzit ca pe pamant sunt oameni rai. Cine ma va apara de ei? ”

Dumnezeu il lua in brate si ii raspunse: ,, Ingerul tau te va apara, chiar daca asta va insemna sa-si riste viata!”

Copilul se uita trist si spuse: ,,dar voi fi intotdeauna nefericit pentru ca nu Te voi mai putea vedea!”

Dumnezeu il stranse in brate si ii spuse:,,Ingerul tau iti va vorbi mereu despre Mine si te va invata calea catre Mine. Eu voi fi mereu in preajma ta”.

In acel moment se facu liniste deplina in Rai, iar dinspre Pamant incepeau sa se auda multe voci.

Atunci copilul a intrebat grabit: ,,Doamne, daca plec, spune-mi macar numele ingerului meu!”

Numele ingerului tau nu are importanta… Tu ii vei spune simplu: MAMA!!!“

Părinţii apar ca figuri zeieşti în ochii noştri de copii

A amîna satisfacţia este un proces de programare a dure­rii şi a plăcerii în viaţă, astfel încît plăcerea să sporească prin întîlnirea şi trăirea mai întîi a durerii şi astfel prin depăşirea ei.

Acest instrument sau proces de programare este învăţat de majoritatea copiilor destul de devreme în viaţă, uneori în­că de la vîrsta de cinci ani. Multe semne indică în mod clar că părin­ţii sînt un factor determinant.

Aceste lucruri nu se întîmplă pentru că în casele copiilor care nu au dobîndit o autodisciplină lipseşte disciplina impusă de părinţi. Deseori, aceşti copii sînt pedepsiţi frecvent şi sever de-a lungul întregii lor copilării — pălmuiţi, loviţi, izbiţi cu pumnul, bătuţi şi biciuiţi de către părinţii lor chiar şi pentru greseli minore. Dar disciplina aceasta este fără sens. Pen­tru că este o disciplină nedisciplinată.

Un motiv pentru care ea nu are sens este acela că părinţii înşişi nu sînt disciplinaţi şi servesc astfel ca model de indisci­plină pentru copiii lor. Ei sînt părinţi de tipul: „fă cum spun eu, nu cum fac eu”. De multe ori, ei apar beţi în faţa copiilor lor. Se ceartă violent în faţa copiilor, fără înfrînare, demnitate sau raţionalitate. Pot fi neîngrijiţi. Fac promisiuni pe care nu şi le ţin. Propriile lor vieţi sînt frecvent şi în mod evident tul­burate şi în neorînduială, iar încercările de a ordona vieţile copiilor lor le par acestora din urmă fără prea mult sens.

Da­că tatăl o bate pe mamă în mod regulat, ce sens mai are pen­tru un băiat faptul că mama sa îl bate, pentru că el, la rîndul lui, şi-a bătut sora? Are vreun sens pentru el cînd i se spune că trebuie să înveţe să-şi controleze pornirile?

Pentru că atun­ci cînd sîntem foarte tineri nu avem avantajul de a face com­paraţii, părinţii apar ca figuri zeieşti în ochii noştri de copii. Cînd părinţii fac lucrurile într-un anumit fel, pentru copii acesta este felul în care ele trebuie făcute. Atunci cînd copilul îşi vede zilnic părinţii comportîndu-se disciplinat, sobru, cu demnitate şi avînd capacitatea de a-şi ordona propriile lor vieţi, el va ajunge să simtă pînă în străfundurile fiinţei sale că acesta este felul adevărat de a trăi. în cazul în care copilul îşi vede în fiecare zi părinţii trăind fără sobrietate sau fără disci­plină autoimpusă, el va simţi pînă în străfundurile fiinţei lui că acesta este adevăratul mod de a trăi.

sursa de inspiratie: Scott Peck

Trinitatea feminina – cea mai veche si venerata trinitate spirituala

Trinitatile poseda de mult un rol semnificativ si simbolic in multe culturi, filosofii si practici culturale.

Odata ca niciodata, s-a nascut o fetita. Ingrijita in copilarie, ea ajunge in cele din urma la pubertate si devine o tanara femeie. Feciorelnica si pura, aceasta fata isi gaseste pereche, se casatoreste, invata caile dragostei si are un copil. Devenita acum mama, femeia invata sa-si ingrijeasca proprii copii si pe masura ce ei cresc si devin la randul lor adulti, ea imbatraneste.In cele din urma, iau sfarsit anii in care ea putea sa aiba copii si femeia trece de varsta maternitatii, devenind inteleapta, versata in urzeala lumii, a lucrurilor femeiestisi a ciclului vietii.

Ca femeie si ca fiinte omenesti, toate trecem prin etape – nasterea, primul contact cu aceasta lume si cu acest corp, copilaria, adolescenta, varsta adulta, varsta de mijloc, anii batranetii. Si in cele din urma, toate vom trece la etapa urmatoare, la ceea ce urmeaza dupa aceasta lume si aceasta viata.

Iubim paradigma fata – mama – inteleapta, deoarece este elocventa si comprehensibila. Dar ce anume o caracterizeaza pe fata, pe mama sau pe inteleapta? Poate ca raspunsul nu este acela la care te-ai fi asteptat. Poate ca inseamna mult mai mult.

Varsta nu este decat un numar nu? Intr-un fel este adevarat. Poti sa ai 40 si sa te simti de 20 – sau sa ai 20 si sa te simti de 40, insa chiar mai mult decat varsta, etapa este cea care iti afecteaza statutul, felul in care te simti si ceea ce poti face (cel putin din punct de vedere al reproducerii … si in unele imprejurari, judiciar).

Cat de batrana te simti? Alege o varsta si imagineaza-te la aceasta varsta. In ce sens te-ai purta „altfel”? Gandestete la o alta varsta. In ce sens se schimba din nou comportamentul tau? Incearca sa „joci” o alta varsta timp de cateva ore, vazand lumea cu ochii unei femei mai batrane sau mai tinere. Ce ai de invatat? Ce anume ti se pare diferit?

Fiecare dintre aceste trei etape reprezinta anumite arhetipuri pentru femei. Etapele incep cu instalarea pubertatii, cand se considera in mod traditional ca este perceputa diferentierea sexuala (copiii au fost adeseori – in mitologie – ca fiind lipsiti de sex). Hai sa aruncam pe rand cate o privire asupra lor.

Fata:Imbratisarea sau re-imbratisarea virginei din tine

A trai in etapa de fata inseamna a trai tineretea (nu neaparat in sens tehnic, poate fi vorba si despre cea spirituala), in cautarea dragostei sau a legaturii omenesti, fara a-i ingriji inca pe ceilalti, ci doar pe tine insati.

Mai mult chiar, deoarece fetele nu trebuie sa fie limitate la etapa virgina (sau la etapa virgina d.p.d.v. tehnic), putem deveni mame si apoi sa revenim la etapa de fete daca asta este ceea ce ne dorim. Putem cauta dragostea dinnou atunci cand un fost partener a redevenit celibatar daca optam sau exploram alte posibilitati care depasesc situatia cautarii unei perechi, a unei familii sau a unei vieti domestice. cum ar fi pictura, protectia mediului, punerea bazei unei firme proprii sau implinirea unor dorinte vechi, pe care nu le-am putut realiza niciodata.

Fetele pot sa iubeasca, fizic, emotional si spiritual. Nu sunt legate de nimeni si raman receptive la posibilitatile pe care le ofera viata. Notiunea de „fata” este la fel de fluida ca istoria, la fel de schimbatoare ca miturile, la fel de unica precum zeita sexului care alege sa imbratiseze aceasta etapa.

Mama:  –  Transcendenta eului

Mamele, sunt, desigur, femeile care au copii, nu? Pot sa aiba sau nu cariera, pot sa fie casatorite sau nu, dar au trecut prin perioada de sarcina, prin nastere si au cunoscut sacrificiile inerente cresterii copiilor. Mamele au invatat sa se dedice altor oameni, cauze si forte. Deja vietile lor nu le mai apartin. Sunt lipsite de eu, ingrijindu-si partenerii si copiii, intretinand locuinta, indeplinindu-si rolul casnic … nu?

Pai …

Etapa de mama este pe buna dreptate etapa de zeita a sexului cu experienta de viata. In situatiile in care fata exploreaza eul, mama exploreaza legatura dintre ea si ceilalti. A atins o etapa de maturitate care nu-i poate fi impusa de nimeni.

Mama intelege ce inseamna sa te afli dincolo de sine. Ea incepe sa inteleaga unitatea dintre toate lucrurile, legatura dintre toate fiintele, divinitatea din ea insasi si din ceilalti. Recunoaste conceptul de celalalt nu ca pe ceva strain sau care trebuie urmarit, atins sau de care trebuie sa fugi, ci ca o parte a fluxului universal al faptului de a fi.

Etapa de mama este o stare spirituala, nu are nici o legatura cu aspectul tehnic al sexului, reproducerii sau imbatraniriil. O femeie poate sa intre in etapa de mama chiar daca nu a facut niciodata sex, la fel cum o femeie poate sa ramana in etapa de fata. Mama nu trebuie sa se afle intr-un parteneriat traditional cu un barbat, si nici macar cu un copil. Mama se afla intr-un parteneriat cu umanitatea si intelege ca atat compasiunea , cat si empatia si ajutorareacelorlalti sunt mai aducatoare de impliniri decat cautarea eului. Intelege ca ingrijirea relatiei este insasi cautarea eului. A fi inseamna a recunoaste eul in ceilalti si pe ceilalti in eu. Sexul in cautarea unitatii  inerente unei relatii dintre doi oameni este cu totul alt joc, cu alte reguli si un premiu mult mai important la final.

„Uau!” ai putea sa iti spui.  „Credeam ca sunt mama, dar chiar nu m-am gandit la toate astea!”

Inteleapta:  Exdplorarea universala

In mod traditional, aceasta a treia etapa incepe la menopauza, cand mama se desparte de problemele maternitatii si trece in etapa urmatoare, de avansare fizica, emotionala si spirituala. Viata nu mai inseamna sa ai grija de ceilalti, deoarece ceilalti au crescut si au trecut la propriile etape ulterioare.

Noile cautari in aceasta etapa a vietii sunt marcate de acumularea cunoasterii cu o perspectiva mult mai extinsa. Ne mai fiind obligata sa serveasca, inteleapta este obligata sa stie.

Aceasta etapa incitanta a vietii nu are nici o legatura cu menopauza, desi aparitia acestei etape este deseori corelata, mai mult sau mai putin, cu aceasta faza biologica.

Spre deosebire de etapa de fata unde cautarea eului guverneaza psihicul, dar si spre deosebire de etapa de mama unde prevaleaza cautarea relatiilor cu ceilalti, etapa inteleptei este marcata de cautarea unei relatii cu lumea luata ca intreg, cu intelegerea universala

In ciuda faptului ca trupul ridica anumite bariere in calea raportului sexual, femeile care au trecut de perioada maternitatii traiesc o noua libertate sexuala, pe care nu au inteles-o niciodata ca fete si ca mame. Acum sexul are potentialul de a transcede relaqtia, pentru a ajunge la un nivel superior de iluminare. Acesta este nivelul raportului sexual descris in Kama Sutra si in practica Tantrei, sexul destinat iluminarii spirituale si extazului trupului, mintii si spiritului in ansamblul lor, si nu doar extazului organelor genitale.

Apropierea de trecere la cele vesnice estompeaza retrospectiva asupra vietii. Inteleapta ajunge sa vada urzeala vietii ca o succesiune foarte complexa de cauze si efecte, de reactii in lant si inter-relationari, nu numai intre oameni, ci intre toate legate de aceasta urzeala si de fluxul de energie de forta vitala.

Nici un act nu ramane fara efect asupra Universului luat in ansamblul sau, si nu exista nici o fiinta umana care sa nu aiba o multitudine de influente asupra universului luat in ansamblu. Odata cu intelegerea acestui fapt vine si intelepciunea,si etapa inteleptei tocmai cu intelepciunea are legatura.

Aceasta trinitate feminina – fata, mama, inteleapta – iese in evidenta in culturile de pretutindeni si oriunde o face, se manifesta in moduri asemanatoare.

sursa de inspiratie:M.A.Eve Adamson

Influenta parintelui asupra procesului de invatare scolara

Odata cu inceperea activitatii scolare, parintii retraiesc cu teama sau bucurie momentele de debut ale propriei scolaritati.

Abandonul puternic resimtit candva din partea celor dragi, odata cu obligativitatea programului de scoala, lupta cu temele sau bucuria noilor descoperiri, eforturile nemaipomenite pentru a obtinenota maxima sau teama teribila provocata de asteptarea de a fi ascultat de catre invatator in fata tuturor sunt trairi vechi, reactivate, care pot influenta atitudinea parintilor fata de comportamentul copilului la scoala. Ei pot crea asteptari frumoase legate de scoala copilului lor sau pot sugera inceperea unui drum lung, anevoios si plin de chinuri. Parintii este necesar sa devina constienti de modul in care pot influenta la aceasta varsta atitudinea scolarului mic fata de noua sa activitate: „invatarea scolara”.

Partea educativa a parintilor in aceasta perioada poate fi ghidata de catre un psiholog ca si specialist in masura vizand:

  • Respectarea unicitatii copilului, a nevoilor si a ritmului de dezvoltare a acestuia – este absolut obligatorie;
  • Disponibilitatea de timp, atentie si indrumare trebuie sa fie maxima, fara insa a prelua si executa noile responsabilitati ale copilului legate de scoala;
  • Increderea oferita, sustinerea copilului in gestionarea activitatilor scolare si aprecierea sarcinilor bine facute trebuie sa devina bune practici pentru parinti, in aceasta perioada a debutului scolaritatii;
  • Colaborarea cu invatatorul si cu factorii decizionali ai scolii trebuie sa fie frecventa si productiva pentru copil.
  • Modelarea activitatilor copilului se face atat prin cerinte si explicatii cat si prin oferirea modelului personal (lipsa preocuparilor pentru invatare si autodezvoltare la parinte genereaza acelasi tip de comportament la copil);
  • Motivarea copilului prin activitatea scolara trebuie sa fie variata si constanta, gustul pentru studiul individual fiind deprins in aceasta perioada a micii scolaritati.

In cartea „Cum se formeaza copiii nostri” se atrage atentia asupra catorva aspecte educative importante, care pot contribui la creionarea personalitatii scolarului mic: copiii invata ceea ce traiesc, deci din experienta directa din interactiunea cu mediul prin intermediul stimulilor si interactiunilor.

Modelele parentale de comportament continua sa fie exemple preferate de imitatie pentru copii, chiar si la varsta scolaritatii mici. In relatiile lor cu co-varstnicii acestia reproduc deseoricomportamentele parintilor (fie ei si „calai”), fie din dorinta de a-i intelege si de a stapani situatiile tensionate cu care se confrunta acasa, fie dintr-o nevoie de identificare puternica cu parintele (fie el si „agresor”), semn al dorintei de acceptare si de iubire neconditionata.

Dincolo de modele, regulile impuse de adult copilului, in joc, sunt fundamentale in construirea personalitatii acestuia, in masura in care acestea suntconsecvente cu manifestarile adultului in viata de zi cu zi.

sursa de inspiratie: E. Anghel

Magia neagra a etichetelor

A pune etichete asupra oamenilor, in special cand acestia sunt intr-o stare superioara de receptivitate (de pilda, cand sunt copii), este o forma de magie neagra.

A face magie inseamna a exercita o influenta asupra unei persoane , folosind anumite procedee secrete, in special de la distanta. Cand aceasta influenta este „rea”, adica persoana respectiva sufera sau se comporta mecanic, ascultand de o vointa straina, spunem ca magia este „neagra”.

Cand oamenii isi pun singuri etichete devalorizante reprezinta tot un fel de magie neagra, adica se autovrajesc.

Referindu-ma la magia neagra a etichetelor indic, de fapt, toate acele evaluari negative si limitative, facute frecvent de pe o pozitie de autoritate (parinte, profesor, sef). Ele sunt sunt periculoase pentru cei dispusi sa le accepte si sa le internalizeze, deoarece nu au suficienta incredere in e insisi, inca nu stiu cine sunt, investesc puternic emitatorul de „etichete” sau nu dispun inca de o minte discriminativa, intrucat sunt copii.

Desi oricine ar fi supus unei etichetari, nu oricine e dispus sa accepte eticheta, adica simbolic vorbind, sa ofere un strat suficient de adeziv pe care eticheta sa fie lipita. Tu poti incerca sa imi aplici o anumita eticheta , de exemplu de … ” handicapat” sau de ” incompetent” . Daca ea nu e in acord cu ceea ce eu stiu despre mine si cu ceea ce experienta a validat, aceasta eticheta pur si simplu nu se va lipi. Pot chiar sa ma amuze incercarile tale repetate, asemuindu-le cu incercarea de a lipi un timbru pe o apa curgatoare.

Aceasta este o situatie dezirabila. Dar ea nu reprezinta nici pe departe norma in relatia parinte -copil, relatie in care parintii aplica , deseori fara sa stie, etichete-identitare . Acestea sunt evaluari puternice (in sensul ca sunt insotite de trairi puternice, de emotii intense), care il constrang pe copil sa se simta, si apoi , sa se poarte intr-un anumit fel.

Asa se naste un copil „timid” (desi el este timid doar in anumite imprejurari), un copil „rau” (desi el este obraznic doar cu bunicii lui), un altul „anxios” (desi se teme doar cand e singur, noaptea, in camera lui) si unul „agresiv” (desi e agresiv doar cu fratele lui mai mare).

Unele atitudini sunt manifestate doar in anumite contexte , dar nu in toate, aceste etichete identitare parand a fi descrieri obiective a unei stari de fapt, si chiar asa sunt, dar repet, cu mentiunea ca aceste stari de fapt sunt particulare si nu generale.

Acest tip de generalizare, poate fi numita chiar „diabolica”, restrange bogatia si complexitatea unei individualitati.

Un copil etichetat ca „delicat” sau excesiv de sensibil” tinde sa isi insuseasca aceasta apreciere, comportandu-se in consecinta. El va evita sa se angajeze in actiuni mai dinamice sau sa lupte pentru nevoile si drepturile sale si va cauta sistematic o persoana care sa-i protejeze „sensibilitatea”. Peste ani, e de asteptat ca fostul copil sa manifeste comportamente clare de dependenta si sa-si manifeste agresivitatea intr-o maniera pasiv – agresiva.

Oamenii isi fixeaza obiective in raport cu etichetele pe care le primesc de timpuriu. Aceasta este o ipoteza de baza in faimoasa teorie a scenariului de viata, teorie propusa de analiza tranzactionala (A.T.) .

Cum ar putea caruia i se repeta de mic, fara intrerupere, ca nu va reusi, ca nu-l duce capul, ca e la fel de prost ca taica-sau sau maica-sa, ca va ajunge un pierde- vara sau un coate-goale, cum ar putea, zic, acest copil sa devina o persoana de succes, un conducator intr-o firma sau macar un tip care sa radieze incredere in sine si putere personala?

Ce performante scolare va avea un elev care, in clasa I, primeste de la invatatoarea lui eticheta de „mediocru / modest / nimic deosebit”? Va fi acesta un elev sau un student stralucit? Isi va uimi profesorii cu ideile lui sau ii va incurca prin intrebari incuietoare? Va dori sa urmeze o facultate si sa isi adanceasca intelegerea unui domeniu?

O fetita etichetata ca „urata”, „slaba” sau „grasa” isi va integra feminitatea si va patrunde in lumea dorintei, mai tarziu, sigura de sexualitatea ei? Sau se va indoi continuu de farmecul ei erotic si de capacitatea ei de a se face dorita? Va cauta o relatie de cuplu fericita sau se va agata de primul barbat care ii ofera putina atentie si afectiune?

Etichetele densificate activeaza si un ciudat proces de uitare specifica. Anume, desi exista situatii si episoade de viata care infirma clar eticheta, aceste situatii sunt uitate! e ca si cum nu s-ar fi intamplat niciodata. Acest fenomen se produce deoarece eticheta tinde sa ocupe campul constientei. O evaluare in care ajung sa cred , deoarece mi-a fost repetata, sau mi-a fost comunicata de cateva ori, insa deosebit de intens, devine o caracteristica-reper, o nota personala asezata in centru constiintei mele, la care raportez evenimentele, stergandu-le sau minimalizandu-le pe acelea care o contrazic. Daca sunt convins ca nu e mare lucru de capul meu, cu siguranta nu imi voi aduce aminte de momentele in care am fost sclipitor, original, inventiv. Ele fac parte din alt film, in care eu nu joc.

Acest mecanism, draga cititorule, despre care citesti probabil usor detasat, stand confortabil in fata monitorului, este inspaimantator. E posibil sa fie valabil si pentru tine.

sursa de inspiratie: A. Nuta

Previous Older Entries